Călătorii

Veneția de 1 mai

1 mai 2009

Veneția rămâne una dintre cele mai romantice destinații, iar dacă mergeți primăvara, când încă nu a început sezonul turistic, e și mai bine – aveți timp să o vedeți pe îndelete, fără să împărțiți spațiul micuț cu alte mii de turiști la fel de avizi ca și voi să vadă orașul.

* * *

O dată ce ai ajuns în Piazzale Roma (cu trenul, cu mașina, sau… pe jos) te urci pe un vaporetto care te plimbă pe Marele Canal. Spre deosebire de alte orașe, în Veneția nu există poluare, apa mângâie toate clădirile pictate în tonuri cărămizii iar întreg orașul este un labirint de canale și străzi înguste, mirosind a mare, a valuri și a scoici, a vacanță într-un oraș mai degrabă oriental decât european, cu gondole lucind negre ca niște cai arabi cu șei din catifea roșie. Veneția e un oraș diferit de tot ce ați văzut până acum, sunt peste 100 de insulițe, peste 400 de poduri și milioane din pari din lemn care, sub apă, se întăresc ca cimentul, în absența aerului care oxidează totul.

Primăvara în Veneția înfloresc acacia cu ciorchinii lor mov și parfumați. Câteodată cerul se întunecă brusc făcând clădirile vechi să iradieze deasupra apei. Prin Dorsoduro te poți plimba în liniște până ajungi la canalul Giudecca, care se lățește în partea de vest, unde începe marea.

Lângă un colegiu, o trupă cântă lângă apa înfoiată a canalului. Pe partea cealaltă se vede insula Giudecca, cu clădirile sale înșirate pe mal. Drept în față, după un drum scurt cu vaporetto, se ajunge la Piața San Marco – trecând pe lângă San Giorgio Maggiore, pe care nu am apucat să o vizitez deloc, ci doar s-o admir, de departe.

Trecând pe lângă Puntea Suspinelor, acum înfășată în albastru pentru o reclamă Chopard, ajungi la Palatul Ducal, apoi la bazilica San Marco, somptuoasă, aurie, împodobită și strălucitoare, uluitor de frumoasă, ca o bijuterie bizantină.

Piața San Marco e centrul Veneției – cu porumbeii săi, cafenelele, magazinele de bijuterii și de suveniruri, este locul în care toată lumea dorește să ajungă, este locul pe care toată lumea visează să îl vadă măcar o dată și la care tânjești să te întorci, într-o altă zi, într-o altă viață.

De la San Marco poți traversa ușor insula către podul Rialto, alt punct de atracție care adună nenumărați turiști, gondolieri și comercianți. De acolo, un vaporetto m-a dus pe insula Lido. Găsești acolo singura plajă din insule, cea pe care a descris-o Thomas Mann în Moarte la Veneția: iubitul său Lido, acum cu țărmuri pustii și reci de pe care cu greu am cules o cochilie goală.

A doua zi – Muzeul Peggy Guggenheim, unde se găsesc mai multe opere celebre ale lui Brâncuși. Apoi, pe mare, până în Insula Murano cu sute de magazine care vând produse din sticlă de Murano, de la cercei până la candelabre, cu ale sale case viu colorate și farul care marchează intrarea pe insulă.

După o lungă așteptare pentru vaporașul care mergea pe Insula Burano am renunțat pentru o altă destinație: San Lazzaro degli Armeni, o insulă micuță pe care se află o veche mănăstire armenească și … doar atât. Iar cum vaporetto venea pe insulă la fiecare 45 de minute, am așteptat stând pe o bancă, la soare, uitându-mă la un mic iaht ancorat care se legăna pe valuri.

Seara, o ultimă plimbare prin Veneția, prin piețele de fructe și cele de joacă, pe străzile mai ponosite și pe cele cu magazine scumpe, pe lângă gondolele cu perne brodate și ciucuri lungi, pe lângă alți turiști, tot mai mulți o dată cu sfârșitul de săptămână, privind valurile moi.

Venetia01.jpgVenetia02.JPGVenetia03.JPGVenetia04.JPGVenetia05.JPGVenetia06.JPGVenetia07.JPGVenetia08.JPGVenetia09.JPGVenetia10.JPGVenetia11.JPGVenetia12.JPGVenetia13.JPGVenetia14.JPGVenetia15.JPGVenetia16.JPGVenetia17.JPGVenetia18.JPGVenetia19.JPGVenetia20.JPGVenetia21.JPGVenetia22.JPGVenetia23.JPGVenetia24.JPGVenetia25.JPG

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns