Călătorii

Vară în Alger

5 mai 2011

”Țara aceasta nu dă lecții. Nu făgăduiește și nici nu lasă să se întrevadă. Se mulțumește să dăruiască, dar din plin. Se dăruiește din plin privirilor, și o cunoști din clipa în care te bucuri de ea. Plăcerile ei n-au leac, iar bucuriile ei rămân fără speranță. Pretinde suflete clarvăzătoare, adică suflete care nu caută consolări. Îți cere să faci un act de luciditate așa cum faci un act de credință. Ciudată țară, care-i dă omului pe care-l hrănește toată splendoarea și toată mizeria ei!”
Camus, Vara la Alger

Camus s-a născut în Algeria și a murit în Franța, dar a dus mereu dorul tărâmurilor natale, solare, mângâiate de Marea Mediterană. Poate de aceea Algeria se regăsește în scrierile sale, câteodată ca personaj principal: ”Îți trebuie multă vreme ca să ajungi la Djemila. Nu-i un oraș în care te oprești și din care pleci mai departe. Nu duce nicăieri și nu dă spre niciun ținut. E un loc de unde te întorci. Orașul mort se află la capătul unui lung drum șerpuitor, ce pare a-l făgădui la fiecare cotitură și care se arată, de aceea, cu atât mai lung. Când, în sfârșit, înfundat între munții înalți, scheletul său gălbui ca o pădure de oseminte se ivește pe podișul albicios, Djemila întruchipează simbolul acestei lecții de iubire și de răbdare ce singură ne poate duce către inima vie a lumii.” (Vântul la Djemila)

”Vine întotdeauna o clipă când simți că ai văzut prea mult un peisaj, după cum trebuie să treacă multă vreme înainte de a simți că l-ai văzut destul. Munții, cerul, marea sunt tot atâtea chipuri pe care le descoperi aspre sau minunate, pe măsură ce, în loc să le vezi numai, începi să le privești.”
Camus, Nuntă la Tipasa

Nu am fost niciodată în Africa, e ca un vis care se conturează începând de sus, din nordul atât de frământat în ultima vreme. Sunt locuri pe unde au trecut romanii, grecii, francezii și spaniolii colonizatori, toți și-au lăsat urmele în orașele sale arse de soare. Algeria este cea mai mare țară din lumea arabă, ca suprafață; nu ai zice, pentru că nu e tocmai o destinație turistică preferată de români și nu știm prea multe despre ce nu ne interesează. Dar eu cunosc niște oameni care au fost acolo acum mulți ani de zile și s-au întors cu amintiri atât de frumoase încât era o plăcere să îi asculți rememorând acele clipe. Vreau și eu să iau la pas deșerturile și ruinele, să văd Casablanca pe care o știu doar dintr-un film, să văd Alexandria lui Durrell.

Dar deocamdată despre Algeria. Ce poți vizita în această mare țară cu dune fierbinți și țărm la Mediterană? În primul rând ruinele romane și fascinanta Sahara. Un tur (imaginar sau nu) în Algeria ar trebui să înceapă în capitala sa Alger, apoi preferatele lui Camus, Tipaza și Djemila, neapărat Ghardaïa, Constantine, cu priveliști de vis, Oran, port la Mediterană, Tlemcen, oraș mai degrabă andaluz. Mai sunt oazele Taghit și Timimoun, înconjurate de dunele Marelui Erg Oriental (erg: deșert de nisip acoperit cu dune, în Sahara), Tassili du Hoggar, Assekrem și Atakor pentru cele mai spectaculoase priveliști din Sahara. Sunt doar câteva locuri din multe altele care merită să fie menționate.

A fost cineva în Algeria? Ați vrea să mergeți? Eu una da, măcar pentru a verifica impresiile lui Camus, pentru deșertul cel mare și o cafea fierbinte într-o oază la capătul lumii.

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply adrian 5 mai 2011 at 3:05 pm

    Algeria nu. In schimb am avut ocazia sa vizitez Marocul. Frumoase amintiri, dar care se cam pierd. A trecut ceva timp, ceva mai mult , apoi nici nu existau camere digitale pe atunci. Greu de crezut ca voi mai ajunge pe acolo… poate doar citind si calatorind impreuna cu tine…
    Asa ca drum bun iti doresc si astept impresiile…

  • Reply Anca 5 mai 2011 at 3:25 pm

    Vezi, de asta e bun blogul, pentru pastrat amintiri 🙂 Si vise… 🙂

  • Reply Adrian 5 mai 2011 at 4:37 pm

    Ai dreptate Anca 🙂 Pe vremea aia nici film color nu aveam in aparat, de fapt aparatul foto il luasem sa-l vand in bazar in Casablanca:)))) ca sa-mi cumpar blugi. Dar nu m-am mai indurat, aveam prea multe poze si … amintiri…povesti …

  • Reply Anca 6 mai 2011 at 8:32 am

    Hah, frumoase amintiri cu bazarul din Casablanca 🙂 Pe vremea aia blugii erau la mare pret 🙂

  • Reply Mihai 9 mai 2011 at 10:36 pm

    Eu am vizitat Egiptul acum 7 ani, asa ca-ti zic de acolo chestii oarecum comune:
    – perioada de vizitat: NU VARA (te coci la 50-60 grade in desert). Eu am fost in martie si am prins temperaturi de 30 grade. Dar apa (Marea Rosie) era inca destul de rece. Probabil e mai bine in aprilie, poate chiar si inceput de mai, apoi tarziu spre iarna.
    – tot legat de vreme: in desert este foarte mare diferenta intre zi/noapte (eu am prins 30 ziua iar noaptea in tricou imi clantaneau dintii)
    – alcool nu gasesti de cumparat, decat la restaurant. Deci daca vrei ceva sa te invioreze ia de acasa (merge o tarie gen Whiskey, seara).
    – in bazar/orice locuri de vizitat: toti te invita prin magazinul lor, toti trag de tine sa afle de unde esti/numele, dupa care nu mai scapi de ei, peste tot preturile incep de sus si daca ai chef poti negocia destul de mult, dar dupa cateva zile deja nu mai aveam rabdare…
    – am fost sfatuiti sa nu ne suim pe camile la orice invitatie, ca te duc in desert si acolo iti negociaza intoarcerea 🙂
    – daca apuci o excursie la un sat de beduini (probabil parte a unei excursii de genul "safari in desert"), ai parte si de plimbare cu camile (de data asta fara fugit in desert) si ocazia sa faci multe poze interesante. Iar bonus, de obicei prinzi ceea ce se cheama "sun down" (nu apune, brusc se face intuneric) si privitul stelelor departe de orice sursa de lumina. A, da, si ocazia sa te cateri pe niste dune de nisip.
    Alte chestii care poate nu vor fi la fel:
    – egiptenii au in vocabular un cuvant care zice cam totul: "bacsis". Orice informatie ai fi cerut cuiva, dupa raspuns/directii urma mana intinsa ca sa capete ceva pt truda (inclusiv de la politist). La fel, daca intri intr-o moschee, trebuie sa te descalti, si daca-ti lasi incaltarile la portar, la intoarcere cerea bani (evident, ca esti turist si-ti permiti).
    – poti incerca niste chestii locale: sa fumezi o narghilea (nu neaparat cu tutun, se pot folosi fructe uscate, de ex, eu nu-s fumator dar am incercat cu ceva gen mere uscate), sa bei un pahar de suc stors din trestie de zahar.
    – noi am inchiriat un taximetrist in Cairo, a fost cam 25$/zi, si a fost un fel de ghid personal (ne-a dus la obiective, ne-a povestit cate ceva, ne lasa sa vizitam un obiectiv si-l regaseam dupa o ora).

    Cam atat, astept postarea de dupa sa vad ce ti-a iesit :).

  • Reply Anca 10 mai 2011 at 8:03 am

    Mihai, de ajuns in Algeria cine cand o sa ajung…am o lista asa lunga de locuri de vizitat incat sper sa traiesc cat mai mult sa apuc sa le fac pe toate 🙂 Inclusiv sa ajung in Egipt, sa ma plimb cu camilele 🙂

  • Lasă un răspuns