Cărți

Vânătorii de zmeie, o poveste apăsătoare

12 martie 2015

Am terminat de citit săptămâna trecută Vânătorii de zmeie a lui Khaled Hosseini, o carte pe care mi-am dorit la un moment dat să o abandonez, nefiind tocmai o poveste ușoară. Nu mai citisem nimic de Hosseini, îmi fusese recomandată Splendida cetate a celor o mie de sori, dar am vrut să încep cu prima lui carte, care e cea de față.

* * *

Povestea băiețelului laș și nedrept, care preferă să tacă decât să sară în apărarea celui care se dovedește a fi chiar fratele său vitreg, m-a cam întors pe dos. Copiilor n-ar trebui să li se întâmple lucruri atât de rele nici măcar în cărți, dar din păcate astea e lumea în care trăim. Când Amir îi înscenează lui Hassan și episodul cu banii, mi-a fost și mai silă. Iar la final când, adult fiind, are șansa să se revanșeze și prima lui reacție este să refuze pentru că ”este periculos”, mi-am pierdut și bruma de înțelegere pe care o aveam pentru personajul lui.

Dar povestea este interesantă – e o frescă a Afganistanului care trece de la o viață fericită și relativ normală (nu 100% normală, căci hazarii nu erau demni decât pentru a fi slugi) la război, talibani și execuții pe stadion. Cu cât aflu mai multe despre țara asta, cu atât mai puțin îmi doresc să o vizitez vreodată, chiar și în condiții de securitate și dispariție completă a talibanilor. Sunt prea multe lucruri care mi se par revoltătoare, e prea multă sălbăticie. Cel puțin acum…

Despre Afganistan am mai citit și Anticarul din Kabul, de Åsne Seierstad, altă carte care te lasă cu un gust sălciu. Câteodată mă bucur nespus că hazardul a făcut să mă nasc în Europa, chiar dacă nu în cea mai strălucitoare dintre lumi…

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Mirela Savulescu 12 martie 2015 at 7:33 pm

    Nici aia cu care am inceput eu nu e mai vesela

  • Reply Larisa 12 martie 2015 at 8:26 pm

    Este o carte tulburatoare intr-adevar, m-a rascolit si atunci cand am citit-o si dupa ce am terminat-o. Acelasi efect l-a avut si "Splendida cetate…", la randul ei o carte foarte buna, chiar una dintre cele mai bune pe care le-am citit vreodata.
    Imi place stilul lui Hosseini, desi ce-a de-a treia carte "Si muntii au ecou" e un pic diferita, as zice mai putin intensa decat primele doua. Merita citite toate trei, oricum.

    • Reply Anca 13 martie 2015 at 9:28 am

      O sa citesc si Splendida cetate a celor o mie de sori cat de curand, prea mi-a fost laudata.

  • Reply Anca Nicolau 12 martie 2015 at 8:00 pm

    Acum mi-am cumparat-o si eu, de abia astept sa o citesc. mie mi-a placut foarte mult splendida cetate a celor o mie de sori……

  • Reply Ioana 15 martie 2015 at 2:23 pm

    Dar pregateste-ti stomacul. Si asta e o carte grea…

  • Lasă un răspuns