Călătorii

Un vis împlinit: sus la Preikestolen

16 august 2015

Acum câțiva ani am văzut o poză cu o stâncă din Norvegia, deasupra unui fiord spectaculos, și mi-am trecut-o repede în wishlist. Stânca avea un nume imposibil – Preikestolen, dar și unul englezesc – Pulpit Rock, și se găsea la mama naibii departe în Norvegia, unde mi se părea foarte greu de ajuns, cum mi se păreau multe, pe vremea aia.

* * *

Dorința de-a ajunge acolo a rămas, așa că anul acesta, când am luat decizia să-mi fac vacanța prin Scandinavia, am pus pe lista foarte scurtă de locuri pe care TREBUIE să le văd, și Preikestolen, alături de orășelul Ålesund.

S-a dovedit până la urmă că nu e chiar atât de greu de ajuns acolo. Preikestolen e un loc turistic, deci deservit foarte bine de mijloacele de transport. E un loc destul de aglomerat, dar măcar nu ești singur pe munte. E un loc îndepărtat, dar se poate face excursia asta într-o singură zi.

Nu trebuie decât:

  • să mergi pâna la Stavanger, de exemplu cu trenul din Oslo;
  • să mergi cu feribotul de la Stavanger până la Tau;
  • să iei autobuzul din port până la baza muntelui;
  • să urci vreo două ore pe-un traseu bolovănos, cale de 4 km;
  • să te întorci pe același traseu (sau pe altul).

Din portul din Tau turiștii sunt preluați de niște autobuze speciale care urcă până la baza muntelui. Biletele se cumpără de obicei din Stavanger, dar se pot lua și de la șofer. Autobuzul te lasă într-o parcare unde nu se găsește mare lucru, doar o toaletă publică (gratuită) și cam atât. Mai departe se merge pe jos, pe un drum bolovănos și, din loc în loc, destul de solicitant. Trebuie să ai mare grijă la picioare, bolovanii sunt umezi și poți aluneca ușor.

Eu am avut parte de o zi cu nori, mi-a fost un pic ciudă că n-a fost soare, dar măcar nu a plouat. A doua zi a turnat într-o veselie, deși prognoza meteo era mai bună decât pentru ziua anterioară.

Turiști: o grămadă! Am fost la mijlocul lui august, era atâta lume pe munte încât pe bucățile mai înghesuite se stătea la coadă pentru urcare / coborâre. M-a întrebat o fată care voia să facă și ea acest traseu dacă nu mi-a fost frică să merg singură și am liniștit-o că nu prea ai cum să fii singur acolo în plin sezon. Însă locul merită cu prisosință vizitat – priveliștea de pe Preikestolen (când în sfârșit AJUNGI acolo, căci drumul pare infinit de lung) este senzațională. Din fotografii e mai greu să îți dai seama cât de sus eram, dar iahturile care alunecau pe apa fiordului se zăreau de sus ca niște ace de gămălie.

Dacă vreți să mergeți acolo nu uitați de:

  • Încălțăminte de munte, nu teniși, nu sandale, riscați să vă suciți gleznele pe bolovanii de pe traseu, sunt mulți și unii sunt și foarte mari.
  • O pelerină de ploaie. În Stavanger plouă foarte mult și vremea se poate schimba rapid. Există pelerine care se fac cât un plic, eu am găsit așa ceva la H&M.
  • Apă și mâncare. Preikestolen e un loc turistic, dar nu chiar atât de turistic încât să găsești cafenea și restaurant sus!
  • O haină, un fâș, ceva care să țină piept vântului din vârfului muntelui. Eu mi-am înfășurat o eșarfă groasă în jurul gâtului, bătea un vânt sus de m-a năucit.

E frumos tare la Preikestolen, iar drumul până acolo este superb, sunt multe lacuri și văi pe care le privești de sus sau mai de aproape, nu e genul de traseu plictisitor, în care vezi mereu același lucru. Data viitoare aș vrea să văd Trolltunga și Kjeragbolten, alte două locuri de pus pe wishlist.

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: cu feribotul din Stavanger până în Tau, de acolo cu un autobuz, iar mai departe pe jos. Cele două bilete dus-întors (ferry + autobuz) au costat 250 NOK în luna august 2015.

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns