Prin viață

Un „bonus” de primăvară

aprilie 2, 2015

Câteodată îmi vine să merg unde văd cu ochii, dar nu mai mult de câteva stații de metrou. Mi se întâmplă când am o zi bună, dar și când am o zi proastă. Azi am avut una așa și așa și n-am avut chef să merg direct acasă. Trecând printr-un pasaj m-am gândit să mă opresc să-mi iau o merdenea. N-am mai mâncat merdenele de jumătate de an, cel puțin, și ce ar fi viața în București fără gustarea asta soioasă, dar gustoasă, măcar din când în când?

* * *

Întâi m-am interesat dacă sunt calde și vânzătoarea s-a dus în spate să îmi aleagă una mai proaspătă. S-a întors cu două, pe una fierbinte mi-a pus-o în mână, după care a început să se întrebe dacă nu cumva o fi prea caldă. „Nu e prea fierbinte?” „Nu…” „Haideți că-i prea fierbinte, puneți-o jos” a zis ea și mi-a înmânat-o pe cealaltă, care avea temperatura potrivită. M-am cocoțat pe un scaun înalt și am mâncat-o în timp m-am uitat la lumea care trecea prin fața magazinului. Femei, fete și băieți, bărbați și bătrâni, unii mai grăbiți decât alții, încovoiați de griji sau indiferenți la toate. Oamenii încă mai poartă cizme, căciuli tricotate și geci groase, deși afară au început să înflorească pomii.

Când să ies din pasaj am zărit o bătrânică pe trepte, vânzând flori. Practica acel comerț de subzistență pe care îl fac unii pensionari care vând pe stradă te miri ce, de la plante medicinale prăfuite la floricele care cresc prin grădină, ca să nu moară de foame după ce li se termină pensia. Aceasta avea narcise, lalele și niște crenguțe mici de magnolie. „Cât sunt magnoliile?”, am întrebat-o eu. „Acelea sunt bonus, le dau celor care cumpără flori” m-a lămurit ea. Aha, bonus, uite cum învață bătrânelele astea tainele comerțului capitalist 😊 Am luat niște narcise și când să plec m-a oprit din drum: „Stați să vă dau și bonusul!” și mi-a întins o crenguță cu un boboc de magnolie.

Iată cum, în numai 5 minute, datorită unei vânzătoare de merdenele și unei bătrâne care dădea „bonus” ziua mi s-a înseninat subit. Am luat-o pe jos spre „centru” cu gândul să ajung până la Cărturești Carusel să văd și eu „minunea”. Pe la Romană lucrurile s-au stricat un pic, trotuarul era spart până pe la Universitate și a trebuit să țopăi printre bucăți de moloz, după Universitate au început să apară gunoaiele și aglomerația, iar în Centrul Vechi parcă nici primăvara nu sosise.

„Caruselul” n-a reușit decât să mă facă să simt prost. Prea multă hipstereală pentru gustul meu și prea puține cărți, prețuri la unele fleacuri care mi s-au părut exagerate față de valoarea lor reală (o ceșcuță de ceai 49 de lei?! o plasă de pânză 59 de lei?!). Obișnuiam să mai cumpăr chestii d’astea, dar în afară de cazul în care sunt un cadou pentru cineva, nu prea îmi mai pot justifica achiziționarea lor. Pentru că îmi amintesc ultimele vorbe ale bătrânei care mi-a zis, demnă, în timp ce ședea pe treptele de la metrou lângă narcisele și lalelele ei, „Mulțumesc că m-ați ajutat”, și mi s-ar părea că-mi bat joc și de ea cumpărând o ceașcă de ceai de care nu am nevoie.

Dar altfel, da, librăria are farmecul ei, avem nevoie și de locuri din astea în lume, tot așa cum avem nevoie de flori, vorbe bune, merdenele și balerini roz.

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply CristinaC aprilie 2, 2015 at 10:09 pm

    Anca, ce este aceea o merdenea?
    Scuze dar chiar nu stiu!

    O primavara minunata iti urez…. la mine inca nu a venit…

    • Reply Anca aprilie 2, 2015 at 10:12 pm

      Uite definitia din DEX: „Produs de patiserie preparat din foi de plăcintă umplute cu brânză sau cu carne.” In general sunt cu branza, dar primavara se fac si cu spanac.
      Cristina, mai asteapta un pic, o sa vina si la voi primavara 🙂

  • Reply shaks aprilie 3, 2015 at 6:53 am

    Oh.. mi-e dor de batranelele din Bucuresti!
    credeam ca urma sa scrii despre cum Anaf-ul a venit peste batrana, dar bine ca n-a fost asa.

    • Reply Anca aprilie 3, 2015 at 10:15 am

      Nu, ANAF-ul nu verifica batranele care vand urzici si altele asemenea, a fost o stire falsa lansata de presa „profesionista” de la noi.

  • Reply Andreea B aprilie 4, 2015 at 11:50 am

    Balerinii roz sunt esentiali :), foarte faina poza. Si povestea faina bineinteles, m-a impresionat demnitatea batranei. Bine ai facut ca nu ti-ai achizitionat cana de ceai – mai bine peste cateva zile mai iei un alt buchetel si un "bonus" :).

    • Reply Anca aprilie 4, 2015 at 8:07 pm

      Da, si eu cred la fel. Mai ales ca o vad foarte des pe batranica prin zona.

    Lasă un răspuns