Cărți

Trei cărți de călătorie

17 decembrie 2011

În ultima vreme am tot citit diverse cărți de călătorie, ignorându-mi seară de seară laptopul personal, acest obiect vital fără de care iată, se poate trăi bine mersi. În primul rând am „devorat” ultima carte a lui Bogdan Teodorescu – Călător prin lumea mare. Dacă ați citit-o pe prima sunteți deja familiarizați cu stilul său: dumnealui povestește despre locuri, oameni, mâncături, drumuri, adică o experiență completă a călătoritului, nu doar o înșiruire seacă de obiective turistice.

* * *

Sunt povești noi despre locuri despre care s-a vorbit și-n prima carte (Mexic, Africa de Sud), dar și povești despre locuri noi (Novgorod / Rusia, Gierloz / Polonia, ș.a.m.d.); vestea proastă e că una dintre povestiri este aceea „bonus” (+1) din ediția 54+1/24, așa că dacă vi se pare cunoscută (și mie mi s-a părut de la primele cuvinte), nu ați luat din raft cartea greșită, pur și simplu a fost publicată și-n cartea asta. Păcat, căci Călător prin lumea mare este și-așa mai subțire decât predecesoarea sa, citindu-se cam prea repede. Sper doar ca a treia carte de povești de călătorie, cea care va apare peste 2-3 ani, să nu fie și mai subțire, că ar fi păcat. Și-o curiozitate: dl. Teodorescu spune la un moment dat că nu mai zboară cu avionul, motiv pentru care ia trenul, mașina sau vaporul către o destinație europeană sau mai îndepărtată. Mi-ar fi plăcut să fi povestit mai multe despre asta, despre drumurile lungi (și obositoare) până la ținta unei călătorii și motivul pentru care evită aeroporturile.

Prima mea călătorie în străinătate, carte scrisă la mai multe „mâini”, face parte din seria „prima mea…” (și completați voi continuarea). Este un subiect despre care se poate povesti la nesfârșit, ca dovadă că s-a scris și pe bloguri despre „prima călătorie”, inclusiv de către subsemnata. Și cum autorii acestei cărți sunt mai mulți, poveștile diferă și ele foarte mult ca stil, așa că nicio grijă, fiecare cititor va găsi cel puțin o poveste pe gustul său. Mie mi-au plăcut cele de pe vremea împușcatului – excursii cu copii mici trimiși la vecinii noștri frați și prieteni bulgari sau ruși sau pe la dușmanii poporului, în putreda societate vest-europeană, dar și odiseele familiilor care porneau cu trăbănțelul sau cu ce aveau în dotare să facă turul mai multor țări, câte cinci inși înghesuiți în mașină laolaltă cu toate cele trebuincioase călătoriei, adică tot ce are omul prin casă, că nu se știe niciodată când îți trebuie la drum lung. Dar așa se nasc amintirile, nu?

Pelerin de la Marea Neagră la Marea Moartă, de Victor Simion. Cartea asta am luat-o, trebuie să mărturisesc, pentru că era foarte ieftină, undeva sub 10 lei, și eram și un pic curioasă să citesc despre Israel, că ăsta e locul despre care se povestește aici. Spre rușinea mea n-am reușit să termin cartea, am și acum semnul pus undeva pe la mijloc, în speranța că poate-poate mă voi hărnici și o voi termina cândva. Cartea are două hibe: 1. a fost scrisă imediat după revoluție, așa că autorul e uimit de tot felul de lucruri extraordinare și ieșite din comun, cum ar fi bancomatele „deschise” 24 de ore din 24 și altele asemenea; 2. dl. Simion, istoric de artă fiind, are un stil cam plictisitor de a povesti – un pic prea multă istorie a locurilor, o scriitură monotonă, bașca întâmplările personale care, în loc să echilibreze și să „îndulcească” textul, îl fac și mai bătrânicios. Hai și c-o mostră, să nu ziceți că sunt rea: ”S-a făcut seară târziu, fac un duș al cărui jet și amestec se reglează la milimetru, cu posibilitatea de a-l folosi și cu presiune, ca masaj acvatic, apoi mănânc câteva fructe, beau un suc de ananas și mă culc.” Cu așa o relatare eu am adormit demult.

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply Bia 17 decembrie 2011 at 2:55 pm

    Am citit si eu Prima mea călătorie în străinătate si nu am apucat sa vorbesc de carte, caci m-am lasat furata de ideea de a povesti despre prima MEA calatorie in strainatate, dar mi-a placut cartea si am terminat-o relativ repede. Recunosc ca nu toate povestirile au fost chiar asa interesante…

    Călător prin lumea mare nu am cititi dar chiar ieri am tinut-o in mana la Librarium și sincera sa fiu mi s-a parut putin scumpa, 25 de lei pentru o carte subtirica a carei coperta seamana izbitor cu coperta de la 54/24, care carte admit ca nu m-a dat pe spate (pe aceea am primit-o caci mi-o doream de mama focului)…

    Tot ce pot sa spun este ca am citit in timp multe carti de calatorii care mi-au placut cu muuult mai mult: Prin praf si vise de Roxana Valea, Camino de Veronica Drăgoi, Timpul trăirii, timpul mărturisirii de Eugen Simion etc, fac o lista daca vrei 🙂

  • Reply Anca 17 decembrie 2011 at 4:11 pm

    Trebuie sa citesc si eu Prin praf si vise si Camino, e clar 🙂

  • Reply Ioana 17 decembrie 2011 at 7:41 pm

    Din pacate revin sa iti spun ca nu m-am omorat dupa prima carte 54/24+1, dar poate o sa o cumpar totusi si pe a doua, sa nu zic ca nu vorbesc in cunostinta de cauza, la o adica. Imi place incomparabil mai mult cum povesteste live dl. Bogdan Teodorescu, atat de mult incat m-a inspirat sa-mi fac o rezervare dupa ce am urmarit emisiunea in care a fost invitat! Plus ca in prima carte are cateva greseli/imprecizii, mi le-am si notat pe undeva ca sa nu uit de ele pt. ca stiu sigur ca nu are dreptate 🙁

  • Reply Anca 18 decembrie 2011 at 12:02 pm

    Nu toti avem aceleasi gusturi. Din pacate nu l-am vazut povestind live, poate alta data.

  • Reply Gabriela Cimpoca 18 decembrie 2011 at 9:39 pm

    Prefer blogurile de calatorii, in locul cartilor de calatorie! 🙂 🙂 🙂 Primele sunt infinit mai vii si mai atragatoare, in fond nu trebuie sa fii scriitor consacrat. ca sa scrii pe tema asta.

  • Reply Dianora 27 decembrie 2011 at 8:16 pm

    Mie chiar mi-a placut mult 54/24, problema este ca dupa ce am citit cartea aveam un dor nebun de duca, mai ales ca el vorbeste despre unele locuri superbe de care nu stiam.

    Dar *Prin praf si vise de Roxana Valea* de care vorbea și Bia este o carte de vis! Mi-a plăcut la nebunie aventura ei!

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 1:23 pm

    Nu, nu trebuie, dar ceva talent la scris nu strica sa ai 🙂

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 1:24 pm

    Are darul asta, sa-ti faca chef de duca, pentru ca scrie cu mult drag despre locurile alea.

  • Lasă un răspuns