Călătorii

Tallinn, pe-un picior de plai

august 14, 2011

Capitala celui mai dezvoltat stat baltic – Estonia – Tallinn se găsește în Golful Finlandei la doar 70 km sud de Helsinki și deține un centru vechi care este pe lista UNESCO World Heritage Sites. Și asta pe bună dreptate, căci vechiul oraș este excepțional de bine păstrat, iar Tallinn nu a fost niciodată într-o formă mai bună ca în 2011, când a fost Capitală Culturală Europeană.

Am ajuns noaptea târziu în Tallinn și dimineața rece care i-a urmat – cu străzi ce gemeau de turiști debarcați din feriboturi și care umpleau deja cafenelele orașului – nu a avut darul să mă facă să îl plac prea mult pe moment.

Am decis să părăsesc un pic orașul vechi pentru o plimbare în recunoaștere la autogara locală – a doua zi aveam autobuz la ora 6 pentru Riga și, după ce în Sankt Petersburg fusesem așa de aproape de a pierde feribotul spre Helsinki, nu voiam să pățesc același lucru și în Tallinn, pe care nu îl cunoșteam mai deloc. Mi-a luat cam o oră pentru dus și întors, dar am apucat să văd orașul în afara zonei turistice: liniștit, ici-acolo case din bârne de lemn, ca în Finlanda, fără construcții comuniste cenușii, doar blocuri noi și simple.

Estonienii, dacă nu știați, se mândresc cu legătura lor cu Finlanda – de altfel limbile lor sunt înrudite, lucru destul de evident dacă ai ocazia să le asculți pe amândouă. Dintre toate țările baltice Estonia mi s-a părut cea mai avansată din punct de vedere economic; în primul rând, spre surprinderea mea, am descoperit că se folosește Euro (de la 1 ianuarie 2011), dar prețurile erau afișate și în fosta lor monedă națională, coroanele estoniene.

Apoi toată lumea vorbea fluent limba engleză, de la taximetriști până la vânzătoarele de la magazin, și aveai câteodată senzația că ești undeva în Europa de Vest, așa de puține urme ale comunismului găseai prin Tallinn. Doar hotelul Viru în care se povestește că KGB instalase microfoane în fiecare cameră stătea mărturie că Estonia a făcut odată parte din URSS.

ÎNAPOI ÎN ORAȘUL VECHIPână m-am întors în centrul vechi se mai îmbunase și vremea și am descoperit un oraș labirintic, cu străduțe înguste care urcau în pantă spre terase de unde puteai vedea tot orașul, cu Marea Baltică tivind orizontul. Lângă fortăreața de pe Toompea se țineau cursuri de tras cu arcul, iar Parlamentul estonian – Riigikogu, colorat în roz diafan – nu te făcea să bănuiești lucrurile serioase care se discutau acolo. Lângă clădirea Parlamentului se găsește și catedrala rusească Alexander Nevsky, cu domurile sale în formă de ceapă.

Străzile orașului vechi gem de magazine de suveniruri, dar și de tarabe cu tricotaje de bună calitate (pulovere, ciorapi groși și supradimensionați, căciulițe cu urechi), dar și multe bijuterii din chihlimbar, atotprezente în țările baltice. În mijlocul orașului medieval stă Raekoja Plats – Piața Primăriei – cu nenumărate cafenele în jur și singura primărie în stil gotic care a mai rămas în Europa de Nord.

De altfel centrul istoric e plin ochi de cafenele, baruri, cârciumi și alte stabilimente în care se bea din greu de dimineața până dimineața, la modul foarte serios și consecvent specific nordicilor, în așa fel încât la orice oră din zi și din noapte îi puteai auzi pe petrecăreți ciocnind al nu știu câtelea pahar, iar pe la 10 dimineața mai vedeai câte un chefliu rătăcit încercând să se țină oarecum pe picioare, după o petrecere de pomină.

PE ȚĂRMUL MĂRII BALTICEDupă masă îmi mai rămăsese timp să dau o fugă pe plajă, pe țărmul Mării Baltice. Am ales plaja Pirita, la care se ajungea mai ușor, dar până la urmă m-am oprit pe o altă plajă micuță și bătută de vânt, lângă un parc lăsat în paragină. Era ultima ocazie de a sta un pic pe malul acestei mări așa de reci în plină lună august.

Dincolo de ”binefacerile” turismului de masă și a aglomerației din timpul verii, Tallinn este un oraș frumos, civilizat și cu o mare la doi pași – câte orașe medievale cunoașteți care să aibă toate astea?

You Might Also Like

14 Comments

Lasă un răspuns