Browsing Tag

Japonia

Călătorii

Hakone: când muntele Fuji se arată

March 18, 2014

Vizitasem Tokyo, Kyoto și Osaka și câteva orășele din împrejurimi și pe nesimțite vacanța mea de două săptămâni ajunsese la final – mai rămăsese o zi, una singură, ultima zi (întreagă) pe care urma să o petrec în Japonia, înainte de a mă îmbarca în avionul spre casă. Ce să fac, unde să mă duc? Aveam mai multe opțiuni, dar cea pe care mi-o doream cel mai mult era varianta Hakone-Fuji. În zilele foarte senine Muntele Fuji se zărește și din Tokyo, dar eu nu prinsesem așa ceva și îmi doream să-l zăresc măcar o clipă pe Fuji-san, în toata splendoarea sa de con de înghețată cu guler alb la gât.  Citește mai departe

Călătorii

Marele Budha din Kamakura

March 5, 2014

După o noapte obositoare pe autocar am ajuns la Tokyo frântă de oboseală și fără un plan stabilit pentru ziua respectivă. La hotel nu puteam merge, check-in-ul, știam deja, era după-amiaza. M-am dus întâi în Shibuya, unde e statuia lui Hachikō, cățelul ultra-fidel. Poate de vină era oboseala, dar pe mine nu m-a încântat foarte tare zona respectivă. Exact lângă stația de metrou este statuia cățelului care și-a așteptat stăpânul mort ani de zile, până la sfârșitul vieții sale – i-am făcut o poză și m-am întors în Shinjuku, literalmente cu ultimele puteri.  Citește mai departe

Călătorii

Osaka Station. Plecarea spre Tokyo

February 25, 2014

Ultima seară în Osaka cu plecare înapoi spre Tokyo, tot ”by bus”, desigur, autocar de noapte mai exact. Pățită fiind de data trecută când nu am găsit stația de plecare a autocarului și am alergat disperată pe străzi până a binevoit providența să mă ajute cu un indiciu, m-am dus din timp la gara din Osaka – cea principală, nu JR station, pentru că sunt două. Nu știu dacă v-am mai zis, dacă da atunci vă mai zic o dată: în Japonia gările nu sunt niște locuri insalubre unde se adună homeleșii orașului, iar mirosul de gunoaie și urină te face să vomiți, nu, în Japonia gările sunt un fel de ”buricul târgului”, acestea sunt, în orașele mari, super-high-tech, cu magazine ale mărcilor de lux și locuri de odihnă și relaxare care ar face să roșească și mall-urile din București.  Citește mai departe

Călătorii

Dōtonbori și hituri românești în Osaka

February 17, 2014

Care erau șansele ca în cea mai aglomerată zonă din Osaka, la mii de km de casă, după ce, vreme de două săptămâni nu întâlnisem nici măcar un singur român în Japonia, să aud, deodată, un radio din România și hituri românești la difuzor în timp ce mă plimbam prin Dōtonbori?!? Șanse zero, aș fi spus inițial, cu toate astea chiar așa s-a întâmplat!  Citește mai departe

Călătorii

Osaka, vedere de sus

February 4, 2014

Și iată-mă în ultima zi în Osaka – seara târziu aveam autocar spre Tokyo, dar până atunci o zi întreagă de colindat. Unde să mă duc? M-am uitat în ghidul orașului și am hotărât ca dimineața să merg în Tennōji – erau niscaiva atracții turistice pe acolo, templul Shitennō-ji și altele. Însă când am ieșit de la metrou parcă aterizasem într-un fel de Big Berceni, nu era nici pe departe Osaka cosmopolită și modernă cu care mă întâlnisem până atunci: clădiri mari, dar cam prăfuite, un trafic infernal și un parc bătrânicios cu o grădină zoologică înăuntru.  Citește mai departe

Călătorii

Relaxare în Nakanoshima

January 29, 2014

13 august 2014. A trecut deja jumătate de an de când mi-am petrecut vacanța în acel capăt de lume și tot nu am terminat de povestit… Dar astăzi e mai mult “fără cuvinte”, pentru că după ce m-am întors din Kobe am găsit insulița asta în mijlocul unui cartier de clădiri de afaceri și acolo am rămas! Nu am făcut nimic, m-am odihnit și m-am uitat la puținii japonezi care stăteau și ei pe iarbă. Ba chiar cred că am văzut și un “homeless” sau doi, semn că nu s-a creat încă nicăieri societatea perfectă în care totul e roz și zboară.  Citește mai departe

Călătorii

Cu telecabina în Kobe

January 21, 2014

În Kobe a fost cea mai mare populație de “eta” (sau burakumin), un fel de cetățeni inferiori care se ocupau cu munci considerate murdare precum creșterea animalelor, tăierea lor sau vopsirea pieilor (eta s-ar traduce prin ”murdar”). Folosirea termenului a fost interzisă în Japonia și populația burakumin a primit drepturi egale în 1871, dar ideea de “eta” și discriminările rezistă până în ziua de azi – în Japonia descătușată autorul povestește despre un occidental care, sosit în Japonia, le menționase japonezilor că familia sa se ocupa de marochinărie de mai multe generații și nu înțelegea de ce aceștia erau de-a dreptul oripilați când menționa lucrul ăsta.  Citește mai departe