Browsing Tag

Italia

Călătorii

Tivoli: Villa d’Este și Villa Gregoriana

5 martie 2017

Oamenii nu apreciază îndeajuns libertatea, nici măcar în doze foarte mici. Libertatea de a decide pentru tine, când deciziile te privesc doar pe tine. Libertatea de a putea lua trenul, spre o destinație oarecare, într-o zi oarecare. Libertatea de a pleca, atunci când vrei să pleci.  Citește mai departe

Călătorii

Roma de mărțișor

4 martie 2017

Weekendul trecut am lăsat vremea rece din București pentru o mini-vacanță la Roma cu ploaie și nori (și ceva soare din când în când). După prima mea vizita acum opt ani, am găsit orașul neschimbat, cu o singură excepție: la toate obiectivele turistice majore și în toate gările prin care am trecut erau cel puțin doi soldați cu mitralieră, plus carabinieri, în locurile mai importante.  Citește mai departe

Călătorii

Ischia și Procida, două insule într-o zi

29 decembrie 2016

Una din insulele pe care îmi propusesem să le vizitez era Procida. Acum un an nici măcar nu auzisem de locul ăsta, până când nu l-am întâlnit pe o pagină Wikipedia, drept exemplu de sat pescăresc pitoresc. De curiozitate am dat un Google search și când am văzut imaginile mi-am dorit imediat să ajung acolo!  Citește mai departe

Călătorii

Capri, Anacapri și Vila San Michele

27 decembrie 2016

Ajunserăm, în sfârșit, la capătul celor șapte sute șaptezeci și șapte de trepte și trecurăm printr-o poartă boltită. Se mai vedeau încă, prinse în stâncă, balamalele uriașe de fier, rămășițe ale unui pod mobil de altădată. Eram în Anacapri. La picioarele noastre se desfășura întreg golful Neapolului, înconjurat de Ischia, Procida și Posillipo cel înveșmântat în pini, alba, strălucitoarea linie a Neapolului, Vezuviul cu noru-i trandafiriu de fum, câmpia Sorrento la poalele muntelui Sant’Angelo și-n depărtare Apeninii, acoperiți încă de zăpezi. Drept deasupra capetelor noastre, sta înfiptă în stânca prăpăstioasă ca un cuib de vultur o capelă mică, în ruină. Acoperișu-i boltit se prăbușise, dar bucăți enorme de zidărie îmbinate ciudat, ca un fel de țesătură simetrică, mai sprijineau încă zidurile ce se fărâmițau.

  Citește mai departe