Călătorii

Sveti Naum, mănăstirea cu păun

30 august 2012

Sveti Naum e o celebră mănăstire din Macedonia, la câțiva kilometri de Ohrid, cu o plajă alături și un parc național, o destinație populară în care găsești și tarabe cu fleacuri și restaurante cu multe cărnuri fripte și taxă la toaleta mănăstirii. E plin de păuni țanțoși și colorați pe acolo, se plimbă prin curtea mănăstirii, pe plaja ”americanilor”, fac echilibristică pe garduri și se zborșesc la tine dacă te apropii prea mult.

* * *

Mănăstirea datează de prin secolul X când însuși sfântul a fost înmormântat acolo, e mică de tot, cu picturi afumate în interior, și construită în apropiere de locul în care râul Crn Drim izvorăște. Pentru că Ohridul e ca o mare, că oricum macedonenii alta n-au, lumea se îngrămădește acolo pentru bălăceală, în principal, cele sfinte fiind mai mult pentru turiștii curioși.

Cum ieși din mănăstire dai peste o fostă bază militară a americanilor, unde cică e cea mai bună plajă. La poartă stă de pază un soldat (neamerican) care te lasă să treci pentru importantul motiv de a te bronza la umbra sălciilor. Mai greu e să scapi de păunii care patrulează peste tot, arborând un aer foarte important.

Lângă mănăstire este Parcul Național Galicica – îl poți vizita fie cu barca unui localnic, fie pe jos, pe un traseu care înconjoară parcul. Eu am ales a doua variantă ca să pot să mă opresc la alte două bisericuțe construite în parc. Una era atât de mică încât intrai în ea cu capul plecat – era mai degrabă o capelă în mijlocul pustietății, cu o fântână în interior, lângă altar. A doua era un fel de complex casă de locuit + biserică + fântână + altele. Nu era nimeni când am ajuns eu, dar poarta nu era încuiată și am intrat, m-am plimbat prin curtea frumoasă, m-am luptat nu niște muște macedonene extraordinar de enervante și, când să plec, m-am întâlnit cu cel care avea grijă de locul respectiv – avea o pușcă în mână și m-a invitat să vizitez biserica. Am refuzat frumos, așa cum se refuză un om înarmat.

Parcul Galicica e ca un Plitvice miniatural, dar fără cascade. Multe ochiuri de apă, multă verdeață, apoi ieși undeva într-un câmp și drumul te poartă înapoi la Sveti Naum, la restaurantele cu fripturi și plaja tot mai aglomerată. După masă am așteptat aproape o oră să vină autobuzul pentru Ohrid și după ce m-am urcat în el numai ce văd că o ia în direcția opusă și merge, merge, până la granița cu Albania, care e la câțiva kilometri de Sveti Naum. Mă tot gândeam ce să fac, când șoferul a oprit înainte de punctul de frontieră, niște backpackeri au coborât ca să treacă granița și apoi autobuzul a luat-o înapoi spre Ohrid. Vă spun, e foarte fain să vizitezi o regiune așa diversă ca Balcanii, niciodată nu știi ce graniță mai apare, ce întâmplări se ițesc la orizont.

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: cu autobuzul din Ohrid, sunt curse zilnice cu plecare la 8.20, 11 și cu întoarcere la 14.15, 16.15, biletul costă 110 MKD și drumul durează 45/60 de minute. Se poate ajunge și cu taxiul.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Sorin-Alexandru Cristescu 29 ianuarie 2015 at 9:34 pm

    http://magura82.blogspot.nl/2014/08/care-e-treaba-cu-insula-thassos

    la sfarsit – despre Ohrid; am si o fotografie identica cu a ta

  • Lasă un răspuns