Călătorii

Sümela, mănăstirea cocoțată în munți

13 august 2014

Cei care ajung la Trabzon, fie pe calea terestră, ca mine, fie cu feribotul, ca alții, au câteva opțiuni de locuri de vizitat prin preajmă: unul este Mănăstirea Sümela, altul e Lacul Uzungöl și un altul este Batumi, peste graniță. Eu venisem până acolo pentru Sümela și pentru că de la Trabzon sunt curse cu autocarul până în Georgia. Cel puțin așa credeam eu.

* * *

A doua zi dimineața după seara cu pățanii am plecat de la hostel împreună cu un coreean care își cumpărase o excursie pentru Uzungöl și își rezervase deja loc pentru a doua zi pentru Sümela. Sunt multe agenții care organizează excursii de o zi la Sümela pentru că nu există transport public direct din Trabzon, trebuie să mergi întâi în Maçka și de acolo să iei alt dolmuș. Eu m-am oprit la Ulusoy care au agenția chiar în meydan și am cumpărat un tur până la Sümela, cu plecare la 10 dimineața. Cum era prea devreme a trebuit să mai aștept și între timp au mai sosit și alți străini care voiau să ajungă tot acolo.

Pe la 10 am fost băgați toți într-un microbuz și am plecat spre munți. Drumul este de o oră și trece printr-o zonă foarte verde care se termină abrupt la “baza” de lângă Sümela, de unde sunt două căi separate de acces: o cărare de vreun kilometru care urcă până sus și un drum pentru mașini care ajunge până aproape de mănăstire. Jos este parcarea mașinilor și diverse restaurante pentru cei înfometați, un haos de nedescris cu microbuze, autocare, taxiuri, mașini particulare… Sümela este, din păcate, un loc foarte turistic, cu o agitație care îi taie mult din farmec.

Șoferul nostru, care vorbea doar turcă, tot povestea ceva în limba lui la care reacționau doar turcii din mașină. La un moment dat a oprit și mi-am dat seama că era pentru momentul fotografic al zilei: acolo drumul făcea un cot și în depărtare, ca un cuib de șoim printre munți, se zărea Mănăstirea Sümela. Priveliștea e spectaculoasă, aduce cu mănăstirea aceea din Bhutan cocoțată în munți.

După 10 minute am plecat mai departe și mașina ne-a lăsat la 300 de metri de intrarea la mănăstire, cu mențiunea (tradusă de un turc care știa engleză) că la ora 12.30 ne vedem la locul de belvedere și cine vrea coboară cu mașina, cine nu poate coborî pe jos. La mănăstire coadă mare – v-am spus că locul e ticsit de turiști, da? – am luat bilet și m-am înghesuit laolaltă cu sute de turiști pe o scăriță care urca și cobora până la mănăstire.

Sümela este o veche mănăstire grecească dedicată Fecioarei Maria ridicată în Munții Pontici la o altitudine de 1200 de metri. În zilele noastre ea este doar o atracție turistică foarte populară în zonă și nu foarte bine întreținută. Când am intrat eu în capelă niște copii se urcaseră cu picioarele pe ziduri, până când i-a văzut un paznic și i-a oprit. Zidurile cu picturi foarte vechi sunt toate mâzgălite de diverși Gigei care au simțit nevoia să-și treacă numele acolo. Fiind un loc izolat construit pentru călugări nu are spațiul necesar pentru valul de turiști din zilele noastre. Calea de acces este o scară îngustă unde te calci în picioare cu alți turiști care vor fie să urce, fie să coboare. Dar e frumos, dacă poți face abstracție de toți oamenii ăia și privești cum se prelinge ceața deasupra munților.

Cum terminasem mai repede decât credeam vizita la Sümela și am văzut o cărare coborând pe coasta muntelui, am luat-o pe acolo să văd ce e și m-am hotărât să cobor pe acolo în loc de drumul pe care venisem. Prea târziu am realizat că nu anunțasem pe nici unul din grupul nostru că am ales alt drum, dar deja eram prea departe ca să mă mai întorc înapoi. Din păcate drumul ăsta de acces nici măcar nu e foarte interesant, e doar o cărare care șerpuiește în jos pe munte, printre mulți copaci. Cei care aleseseră să urce la Sümela pe acolo își blestemau zilele, pentru că e destul de obositoare și lungă urcarea.

La baza muntelui, unde e parcarea, m-am oprit la unul dintre restaurante să mănânc ceva și după aia am început să mă uit după grupul cu care venisem, căci nu știam, de fapt, unde fusese parcată mașina. Mi-am luat o înghețată și când îmi făceam de lucru cu ea am simțit că mă trage cineva de poșetă. Mă întorc și surpriză, era șoferul nostru foarte bucuros să mă vadă, că ei mă așteptaseră sus (ups!) și nu știau pe unde sunt. I-am explicat că am coborât prin altă parte, dar m-am simțit tare prost că i-am făcut să mă aștepte degeaba. Șoferul, foarte vesel că recuperase turistul rătăcit, mi-a explicat în turcă pe unde a parcat și ne-am despărțit din nou, pentru că încă nu era ora de plecare. De abia la ora 2 am plecat înapoi spre Trabzon, la timp pentru mine să plec mai departe, spre Batumi, Georgia.

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: din Trabzon se poate ajunge cu un tur organizat de o agenție. Eu am cumpărat bilet de la Ulusoy, un bilet dus-întors a costat 30 TL și a inclus doar transportul cu microbuzul. Dacă aveți bagaj la voi îl puteți lăsa în mașină.
Vizitare: biletul de intrare la mănăstire costă 15 TL. Zilnic sunt admiși 450-500 de turiști, așa că dacă ajungeți foarte târziu e posibil să nu mai puteți intra.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply irina 1 octombrie 2014 at 5:26 pm

    Eu am reusit sa vad doar 22 de tari..iti urmaresc postarile si ma gandesc sa ma reapuc sa strabat lumea 😉

  • Reply Anca 1 octombrie 2014 at 5:28 pm

    Ah, dar nu e o cursa…asta cu tarile. Desi si eu tin evidenta lor 🙂

  • Reply Mihaela 8 octombrie 2014 at 12:58 pm

    vai dar in ce hal au mazgalit! sper ca numa acolo, nu s asa toti peretii.
    adevarul e ca uneori tre sa stai cu ochii pe turisti mai ceva ca pe infractori, mai citisem acum cateva luni ca niste chinezi cretini au ucis un delfin pentru ca l au tot tinut pe mal sa si faca toti poze cu el. fereasca sfantu

  • Reply Anca 8 octombrie 2014 at 3:27 pm

    Oh doamne, asta cu delfinul e prea de tot… 🙁

  • Lasă un răspuns