Călătorii

Străduțele din Praga

8 septembrie 2008

La Praga am ajuns mai mult întâmplător – trebuia sa particip la un training, așa că într-o dimineață m-am urcat într-o cursă CSA și, după vreo două ore de zbor, am ajuns în capitala Cehiei.

* * *

Ajunsă în oraș am mers pe niște străduțe înguste, pe lângă Muzeul Kafka (după ce am citit Castelul nu mi-am mai dorit sa citesc și restul cărților sale, dar poate reiau totuși lectura într-o zi), pe malul Vltavei și apoi pe faimosul Pod Carol. Frumos decorat cu statui, podul pietonal este una din atracțiile principale ale Pragăi și oferă câteva priveliști minunate asupra orașului. Pe unul dintre maluri o moară îți încântă privirea, iar pe râu lebedele se plimbă alene.

O caracteristică a Pragăi sunt străzile: înguste, în pantă sau drepte, pietonale sau obișnuite, animate sau pustii. Pe una dintre ele am zărit Clementinul, un fost colegiu iezuit, iar după colț mi-a apărut în față, pe coama unui deal, castelul și catedrala Sfântului Vitus, cu turnurile sale gotice.

Într-o după-masă am reușit să evadez în oraș: am văzut Turnul Pulberii, apoi piața din orașul vechi, un loc aglomerat, cu oameni adunați buluc în fața Ceasului astronomic, cu multe cafenele și calești pentru turiști. În depărtare se zărea Biserica Fecioarei din Tyn, poleită de apusul soarelui, ocazie pentru mine să fac unele din cele mai reușite fotografii cu micuța mea “săpunieră”.

Din nou pe străzile întortocheate am bifat în viteză (căci începea să se întunece) Cartierul Evreiesc, am traversat Vltava pe malul opus și am urcat spre Castel. Pe cer un balon plutea pierdut pe cerul pe care apunea soarele.

A doua zi era plecarea. Până la prânz, când aveam zborul spre București, mi-am propus să văd, pe fugă, restul orașului. Zis și făcut. Am ajuns din nou la Catedrala Sfântului Vitus, am trecut prin porțile Palatului Regal și am pornit iar pe străzi mărunte, în pantă, lăsându-mă în voia picioarelor să mă ducă unde vor ele. Mi-au ieșit în cale multe case cu pisici miniaturale în geam de parcă praghezii au un cult secret pentru felinele domestice, dar și o priveliște care mi-a tăiat răsuflarea: Praga văzută de sus, podurile arcuindu-se peste Vltava, casele cu acoperișuri cărămizii și multă, multă verdeață. În Hradčany, orașul vechi, străzile sunt în pantă, casele au, aproape toate, o emblemă, fie că e vorba de un strugure ce atârnă pe fațada casei, fie de vreun alt blazon.

Apoi mai sunt magazinele cu păpuși, o mulțime de păpuși înfățișând vrăjitoare, vrăjitori, unele în mărime naturală, magazine cu dulciuri, alte jucării, alte pisici, apoi, pe neașteptate, Mihai Viteazu și Ambasada României. Zăresc iar balonul, plutind pe cerul praghez.

Mă grăbesc, aproape că nu am reușit să răsuflu în această călătorie. Am văzut câte ceva, dar nu tot. Undeva, într-un colțișor al inimii, am rezervat un loc pentru Karlovy Vary – când voi merge acolo sper să mai trec o dată pe podul Carol, alene, amintindu-mi că am mai fost aici, cândva…

Praga01.jpgPraga02.jpgPraga03.jpgPraga04.jpgPraga05.jpgPraga06.jpgPraga07.jpgPraga08.jpgPraga09.jpgPraga10.jpgPraga11.jpgPraga12.jpgPraga13.jpgPraga14.jpgPraga15.jpg

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply Anonim 21 decembrie 2009 at 10:11 am

    Praga este un oras foorte frumos…..nu este o concluzie dupa ce am citit descrierea,deaorece am vazut-o,……merita de vizitat aceste locuri frumoase, caci timpul se scurge repede, dar amintirele sunt de neuitat…….

    • Reply Anca 21 decembrie 2009 at 3:14 pm

      Da, și eu cred la fel (despre timp / despre amintiri / despre Praga)

  • Reply Cristian 25 iulie 2011 at 10:51 pm

    Zlata Praha!!!

  • Lasă un răspuns