Călătorii

Străduțele din Praga

septembrie 8, 2008

La Praga am ajuns mai mult întâmplător – trebuia sa particip la un training, așa că într-o bună dimineață m-am urcat în cursa CSA și, după vreo două ore de zbor, am ajuns în capitala Cehiei.

Ajunsă în oraș am mers pe niște străduțe înguste, pe lângă Muzeul Kafka (după ce am citit Castelul nu mi-am mai dorit sa citesc și restul cărților sale – dar poate reiau totuși lectura într-o zi), pe malul Vltavei, ajungând apoi pe faimosul Pod Carol. Frumos decorat cu statui, podul pietonal este una din atracțiile principale ale Pragăi și oferă câteva priveliști minunate asupra orașului. Pe unul dintre maluri o moară îți încântă privirea, iar pe râu lebedele se plimbă tacticoase.

O caracteristică a Pragăi sunt străzile: înguste, multe dintre ele pietonale. Trec pe lângă Clementinul, amintindu-mi vag că este un fost colegiu (iezuit). Zăresc, pe coama unui deal, castelul și catedrala Sf. Vit cu turnurile sale gotice.

După o zi petrecută la întâlnirea respectivă, reușesc să fug seara în oraș: ajung la Turnul Pulberii, apoi în Piața din orașul vechi, loc aglomerat, cu oameni adunați buluc în fața Ceasului astronomic, multe cafenele, multe calești pentru turiști. În depărtare se zărește Biserica Fecioarei din Tyn. Apusul soarelui o poleiește in aur, dându-mi ocazia să fac unele dintre cele mai reușite fotografii cu micuța mea “săpunieră”.

Din nou pe străzile întortocheate – bifez în viteză (căci începe să se întunece): Cartierul Evreiesc, traversez Vltava din nou pe malul opus, și urc spre Castel. Pe cer un balon plutește pe cerul pe care apune soarele. Mă rătăcesc – dintr-un parc al cărui nume nu îl cunosc și după ce camera foto rămâne fără baterii, renunț, obosită, și fug la hotel. Dar asta după ce am căutat aproape o oră o stație de metrou.

A doua zi e plecarea. Până la prânz, când am zborul spre București, îmi propun să văd, pe fugă, restul orașului. Zis și făcut. Urc – nu reușesc să vizitez Catedrala Sf. Vit, trec prin porțile Vechiului palat regal și pornesc iar pe străzi mărunte, în pantă, trec pe lângă Loreta, cu micile statui ce formează un rând ca de strajă în fața bisericii și mă pierd, îmi las picioarele să mă ducă unde vor ele. Dau peste case cu pisici miniaturale în fereastră (știați că Praga e raiul pisicilor? n-am văzut nicăieri atâtea jucării în formă de pisică, statuete, păpuși, de parcă praghezii au un cult secret pentru felinele domestice).

Apoi cobor – din capul scărilor care mă duc spre partea de jos a orașului am o priveliște care-mi umple inima: Praga, poduri arcuindu-se peste Vltava, case cu acoperișuri cărămizii strălucind sub soarele care apune și multă, multă verdeață. În Hradčany, orașul vechi, străzile sunt în pantă, casele au, aproape toate, o emblemă, fie că e vorba de un strugure ce atârnă pe fațada casei, fie de vreun alt blazon.

Apoi sunt toate magazinele cu păpuși – o mulțime de păpuși înfățișând vrăjitoare, vrăjitori, unele în mărime naturală (oare Praga este centrul internațional al vrăjitoarelor?!); magazine cu dulciuri, alte jucării, alte pisici, apoi, pe neașteptate, Mihai Viteazu: Ambasada României.

Zăresc iar balonul, plutind pe cerul praghez. Mă grăbesc – nu am reușit să răsuflu în această călătorie; am văzut câte ceva, dar nu totul. Undeva, într-un colțișor al inimii, am rezervat un loc pentru Karlovy Vary – când voi merge acolo sper să mai trec o dată pe podul Carol, alene, amintindu-mi că am mai fost aici, cândva…

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply Anonymous decembrie 21, 2009 at 10:11 am

    Praga este un oras foorte frumos…..nu este o concluzie dupa ce am citit descrierea,deaorece am vazut-o,……merita de vizitat aceste locuri frumoase, caci timpul se scurge repede, dar amintirele sunt de neuitat…….

  • Reply Anca decembrie 21, 2009 at 3:14 pm

    Da… – si eu cred la fel (despre timp / despre amintiri / despre Praga).

  • Reply Cristian iulie 25, 2011 at 10:51 pm

    Zlata Praha!!!

  • Lasă un răspuns