Călătorii

Soare și cruciați în Akko

mai 15, 2017

În vechiul port din Akko se găsește statuia unei balene – este o reprezentare a ”marelui pește” din povestea biblică a lui Iona, cel care a găsit adăpost în burta unui pește uriaș, salvat astfel de Dumnezeu de la moartea prin înecare. Dar Iona nu era în drum spre Akko, cum am fi tentați să credem, ci călătorea spre Nineveh, vechiul oraș din Mesopotamia, undeva pe lângă actualul Mosul.

* * *

Cei care au călătorit spre Akko, însă, au fost cruciații, orașul având o importanță strategică pentru aceștia. De la ei s-au păstrat, până în zilele noastre, rămășițe ale vechiului port cruciat, dar și din Citadela Cruciată. În afară de cruciați, mai găsești în Akko moschei (populația orașului este, în continuare, majoritar arabă), biserici creștine, un caravanserai abandonat, un hamam și un altar Bahá’í. Locul e minunat, o cetatea veche cu ziduri în bună stare, pe care te poți plimba sau chiar cocoța, pentru o priveliște de vis.

CARAVANSERAIUL AL-UMDAN

Plimbându-te prin vechiul Akko, chiar lângă port, nu se poate să nu îți atragă atenția un turn cu ceas. Este turnul unui caravanserai celebru – Khan al-Umdan, cel mai mare și mai bine păstrat caravanserai din Israel, zice Wikipedia. Realitatea e cu totul alta, locul e complet abandonat, iar în spatele porții încuiate cu lacătul s-au adunat tot felul de gunoaie. În 2013 a fost o tentativă de a-l transforma în…hotel de lux, dar lucrul ăsta nu s-a concretizat, din fericire, însă nici nu s-a făcut nimic pentru restaurarea lui. Caravanseraiul nu se poate vizita, clădirea fiind într-o stare precară.

In the Crusader period here was the center of Royal Cathena Quarter, the probable site of the Court of Khan which judged on the matters of maritime commerce, and the internal anchorage of Akko port. On part of this inner harbor, the Ottoman ruler, Ahmed Pasha al-Jezzar, erected in 1784 a sumptuous khan in which were incorporated forty stone columns brought from the ruins of Cesarea and Atlit. These columns gave it the name Khan al-Umdan (the ”Hostelry of Columns”) where, because of its proximity to the port, merchandise of the maritime import-export trade was stored.

PORTUL DIN AKKO

Din vechiul port pleacă bărcile gălăgioase care plimbă turiști, dar tot acolo poți admira ce a mai rămas din portul cruciaților, sub forma unei bucăți de zid care răsare din apă. Undeva în apropiere, dacă ai răbdare să îți bagi nasul peste tot, vei găsi scările care duc sus, pe ziduri. De acolo mai e un pas până la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, cu turla roșie, construită peste ruinele unei biserici cruciate. În capătul cetății, unde se găsește și un mic far, dai peste o piscină în care își fac veacul pescarii – aceea e, de fapt, tot ce a mai rămas din fortăreața templierilor, niște bucăți de ruine acoperite de valuri.

MOSCHEEA EL-MAJDILA

Am nimerit aici din întâmplare – Moscheea El-Majdila e în curs de renovare și nu se mai țin slujbe în ea, așa că m-am plimbat nestingherită prin șantier. Nu se plătește intrare, e suficient să îi mulțumești paznicului de la poartă.

MOSCHEEA AL-JAZZAR

Probabil cea mai cunoscută moschee din Akko, Moscheea Al-Jazzar este și cea mai frumoasă. Se poate vizita în afara orelor de rugăciune, intrarea costă 10 NIS.

CITADELA CRUCIAȚILOR

Curtea interioară se poate vizita gratuit, este un spațiu larg și răcoros, în care am luat masa împreună cu o evreică întâlnită întâmplător acolo. Fiecare dintre noi avea mâncare la ea, însă doamna asta avea în plus grămadă de caserole cu salate, legume și sosuri și le-a împărtășit cu generozitate cu mine. Am aflat astfel de existența unui sos din mango, cu care îți poți condimenta legumele proaspete, și m-am înfruptat din salata de sfeclă roșie, foarte bună, pregătită chiar de mama ei. Până am plecat de acolo am uitat cu totul de cruciați, genul ăsta de interacțiune cu localnicii îți lasă amintiri dintre cele mai plăcute.

HAIM FARHI VERSUS NAPOLEON

Haim Farchi a fost mâna dreaptă a lui Ahmed Jazzar în timpul asaltului lui Napoleon asupra orașului. Farchi a construit fortificațiile interne, apărând cu succes orașul de artileria lui Napoleon. Zidurile se pot vizita și sunt într-o stare foarte bună. Un pont: dacă ajungeți acolo explorați colțul dinspre mare – veți găsi o scară care duce în vârful zidurilor (deși un panou te avertizează să nu te aventurezi). Eu m-am cocoțat până sus și am descoperit cel mai fain punct de belvedere – tot orașul vechi se vede până departe, iar briza îți aduce răcoarea mării până la tine. Mi-au descoperit ascunzătoarea niște chinezi – Max, fotograf amator, mi-a făcut câteva poze de la distanță și mi le-a trimis în aceeași seară pe email 😊

PLAJA DIN AKKO

Oh, the beach! După atâta plimbare, tânjeam după plajă și o baie! Surpriza a fost să găsesc prima plajă închisă – era înconjurată de garduri și când am dat să intru am aflat că era închisă pentru curățenie. Mersesem deja o grămadă pe jos și mă cam săturasem de căldură (deși era doar luna mai!). Până la urmă am aflat că plaja publică e la vreun kilometru depărtare, după un hotel, și m-am încăpățânat să o găsesc. Și zău că nu mi-a părut rău! În depărtare se zăreau zidurile din Akko, Mediterana strălucea ca o sirenă, iar apa era pur și simplu perfectă! De nisip nu mai zic nimic, era fin și auriu, o plăcere să faci plajă acolo.

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: din Haiha se ajunge foarte ușor cu trenul, sunt trenuri frecvente, drumul durează 30 de minute, iar biletul costă 13,5 NIS (~3,5 Euro).

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns