Lucruri utile

Singură în călătorie

14 august 2012
Mă mai întreabă lumea uneori dacă merg singură în călătorii. ”Și dacă da, cum este, nu-i totuși mai frumos în doi? Și dacă da, de ce așa și nu altfel? Și dacă da, unde poți merge singură?” Păi dacă subiectul prezintă interes, să-l dezvoltăm puțin. Da, de cele mai multe ori călătoresc singură. În ultima vreme a devenit chiar o regulă, că obicei era deja. Da, am fost în călătorie și cu 1-2-3 persoane sau cu un grup mai mare, de oameni străini sau de prieteni / cunoscuți. Cu toate astea prefer să plec singură.

Nu cred că e mai frumos să împărtășești momentele călătoriei cu cineva drag? Da, cred, dar cei dragi cu care, acum niște ani, plănuiam sau visam la călătorii prin ținuturi fermecătoare s-au dovedit a fi niște organizatori deplorabili, așa că nici unul dintre visele respective nu s-a concretizat. O să mergem la Bruges, da’ stai că nu mai pot luna asta, mergem luna viitoare. Nu am mers. Cum ar fi să mergem la Paris? Ah, ce frumos ar fi mergem împreună la Paris. Mă întreb cum ar fi să mergem la Paris… Păi hai să mergem!, zic eu. Ah, cum ar fi să mergem la Paris… Și tot așa, timpul trecea și eu nu fusesem nicăieri până când mi-a trecut prin cap că aș putea să călătoresc singură. Și am putut.

În prima mea călătorie pe cont propriu am plecat să vizitez Viena și Budapesta, cu trenul. Că am plecat singură nu a prezentat cine știe ce interes, nici pentru mine, nici pentru cei din jur. Mama cred că mi-a spus să am grijă și s-a bucurat pentru mine, eu m-am suit în tren și am fost foarte fericită că urmează să călătoresc. Nicio clipă nu mi-am problema că plec „singură”, că e un lucru deosebit, primejdios sau care „nu se cuvine”. Când am coborât în gară în Viena și am ajuns în Stephansplatz am fost cel mai fericit om în cea mai fericită călătorie peste hotare. Microbul îmi intrase în sânge.

Cum călătoresc singură? Mă duc la aeroport, mă urc în avion, mă dau jos, iau autobuzul/metroul/trenul, mă cazez, mă duc să mă plimb. După câteva zile sau săptămâni fac drumul invers și mă întorc acasă. Asta e tot, jur, nu-i pasă nimănui că mă plimb eu singură prin lume. Iar dacă îi pasă, e irelevant. Da’ nu te simți… singură? Uneori da, dar și acasă mă simt. Dar n-ar fi mai plăcut să împărtășești momentele frumoase cu cineva? Ba da, ar fi, dar cine-i ține acasă?!? Eu n-am zis niciodată „nu” unei cereri de a mi se alătura într-o călătorie. N-am pus condiții, în afară de cele impuse de buget, deși acum aș pune.

Nu ți-e frică, nu te plictisești, nu ți-e urât? Nu! Frică mi-e la mine în cartier, când întorcându-mă seara acasă mă înconjoară haita de câini. De plictisit mă plictisesc foarte rar și niciodată în călătorii. Urât îmi e în lungile zile de iarnă, monotone și reci. Dar în călătorii?! Când vezi locuri de-o frumusețe răpitoare și știi că, probabil, e prima și ultima dată când ajungi acolo? Când ești în vacanță și te simți liber și te bucuri de fiecare clipă și de fiecare loc și de fiecare zâmbet?

Dar de ce singură? De ce nu?!? Îmi e mai simplu să plec așa, îmi e mai ieftin, mai la îndemână, mă pot organiza cum vreau eu, în funcție de timpul meu liber, de interesele mele, de banii mei. Să ții cont de timpul, banii și preferințele mai multor persoane e dificil, iar eu sunt comodă, de ce să-mi bat capul? Cei care călătoresc mai rar au alte așteptări de la o vacanță în străinătate, vor să stea la hotel, să mănânce la restaurant, să facă shopping, pe scurt să se simtă bine. Dar eu, care în ultimii doi ani am fost plecată din țară foarte des, nu pot face asta decât renunțând la hotel, la restaurant și la shopping, uneori chiar și la „simțitul bine”. Câți oameni ar fi dispuși să facă asta? Foarte puțini…

Mi-ar fi foarte greu, plecând cu altcineva, să îi impun același stil de a călători: să doarmă la hostel, să mănânce pe stradă, să alerge o zi întreagă și seara să nu iasă nicăieri, de prea multă oboseală. Să îți faci planuri de călătorie împreună cu cineva ridică niște probleme care se cer luate în considerare: să vă potriviți cu zilele de concediu, cu banii, cu stilul de a călători. Să mai fi fost măcar într-o excursie împreună și să știți că, o dată ajunși la destinație, n-o să vă scoateți ochii din tot felul de fleacuri. Și să nu cadă toată corvoada organizării pe umerii unuia singur – a mea – în definitiv și eu sunt în vacanță.

Cred că unii oameni pleacă cu „gașca” în călătorie și dintr-o anumită nevoie de socializare care mie-mi lipsește. Și pentru a nu se trezi față în față cu niște întrebări la care răspunsurile pot fi dificile sau neplăcute. A fi singur presupune o anumită libertate, dar și o serie de reflecții vizavi de ce înseamnă, de fapt, a fi singur pe lume.

Este sigur să călătorești singură? Nu, nimic nu este! Orice se poate întâmpla oricând, fie la doi pași de casă, fie la o mie de kilometri. Dar există telefoane mobile, roaming, internet, carduri, există oameni, poliție, magazine, trenuri, există bun simț și bunătate. Există și Google, unde dacă vrei poți s-o verifici și pe bunica, să vezi ce hram poartă, darămite un hotel la care s-au cazat sute de oameni.

Unde poți călători singură? Păi… oriunde. Cel puțin în Europa, da, ORIUNDE. Nu există destinații speciale pentru cei care călătoresc singuri sau pentru așa zișii „oameni singuri”, altă tâmpenie inventată de revistele proaste care inoculează femeilor ideea de „singură” ca fiind o stare anormală care contravine regulilor societății. Citesc pe forumuri despre femei (de la fete tinere până la doamne ieșite la pensie) care își caută companioni pentru o călătorie, oameni care ar merge în vacanță cu cineva complet străin doar ca să aibă cu cine schimba o vorbă și să nu fie „singuri”. Fete care renunță la o călătorie pentru că le deranjează ideea de a merge acolo de una singură. Cum să mergi „singură”? Păi uite așa: mergând!

Care este de fapt problema cu călătoritul singură? Cine împiedică o femeie să plece la drum SINGURĂ? Există vreo piedică reală, palpabilă, una despre care putem discuta și face planuri de bătaie? Vreo lege care impune femeilor să călătorească însoțite? Vreun însemn la graniță? Nu, sunt doar vorbe, fum, prejudecăți, temeri nedefinite.

Vă place să călătoriți? Ați vrea, dar nu aveți cu cine? Vă întrebați ce o să zică „lumea”, vă este teamă sau urât? Atunci e simplu: stați acasă!

În lume sunt peste 200 de țări, în Europa vreo 50, iar orașe și locuri frumoase/superbe/minunate sunt cu nemiluita, e destul să ieși pe ușă ca să dai nas în nas cu ele. Lumea este un loc incredibil de frumos, iar timpul un dușman neiertător, care nu așteaptă să apară Făt Frumos sau gașca de prieteni care să te ia într-o călătorie.

Da, probabil că Parisul va fi tot acolo și peste zece ani. Dar tu?

You Might Also Like

78 Comments

  • Reply Dianora 14 august 2012 at 10:27 am

    Si eu cand nu am avut cu cine sa plec, am plecat singura. 🙂 Am fost singurica prin Viena, Bratislava, Belgia, Grecia si mai ales prin Bulgaria. A fost mai greu, dar cel putin in Balcani nu am avut nicio problema sa gasesc oameni faini pe traseu. 🙂

  • Reply InLume 14 august 2012 at 10:35 am

    Mai cunosc cateva persoane care prefera sa calatoreasca singure si in principal datorita pritenilor/gastii care la fel cum ai subliniat tu nu isi fac timp pentru a vizita .

  • Reply Larisa 14 august 2012 at 11:13 am

    Bine punctat articolul. Te admir. Ai dreptate, a calatori singur iti ofera mai multa libertate, poti merge unde vrei, cand vrei, te poti organiza cum iti place ceea ce este un lucru mare. Eu cred ca oamenii au prea multe prejudecati. Mie nu mi-au placut niciodata calatoriile in gasca. Am fost in cateva cand eram adolescenta si e greu sa te organizezi astfel incat toata lumea sa fie multumita, daca nu imposibil. Asa ca am renuntat. Am facut in grup drumetii pe munte, dar acolo e putin alceva. Dar si acolo, cu trasee stabilite se mai iscau neintelegeri. Oricum cand eram mai "tanara" nu as fi avut curajul sa calatoresc singura prin lume, acum poate da, l-as avea.

  • Reply Anca 14 august 2012 at 11:14 am

    In cativa ani imi imaginez ca o sa devin un "solo traveler" cu acte in regula. Am spus de multe ori NU unor destinatii, doar pentru ca n-am gasit oameni care sa ma insoteasca. Si am experimentat, de asemenea, si o gramada de "cum ar fi sa mergem la Paris?".
    Acum ca ma simt pregatita (merg spre 20 de ani), n-am sa mai las astfel de lucruri sa-mi stea in calea locurilor in care vreau sa ajung.
    P.S. Foarte faine articole, lately! Keep up! 🙂

  • Reply Anca 14 august 2012 at 11:27 am

    Asta ma incurajeaza, pentru ca Balcanii imi par mai aventurosi decat sunt, probabil 🙂

  • Reply Anca 14 august 2012 at 11:27 am

    Multumesc!

  • Reply Anca 14 august 2012 at 11:28 am

    Cred asta ca e o situatie mai des intalnita decat ai crede la prima vedere.

  • Reply Anca 14 august 2012 at 11:30 am

    Da, pe munte nu-i tocmai indicat sa pleci singura, desi eu stiu pe cineva care pleca singura si pe munte. Insa cunostea locurile si avea multa experienta.

  • Reply Anca 14 august 2012 at 11:50 am

    Mergi spre 20 de ani?! Oh, you are so young!! 😛 Multumesc.

  • Reply Mira 14 august 2012 at 12:31 pm

    Îmi amintesc de prima mea călătorie singură în afară țării, a fost în Serbia, în 95 😀 când lucrurile nu erau tocmai limpezi pe acolo, era război civil in unele zone, tot felul de povești din astea, iar eu mergeam la un festival de reportaje 🙂 Si imi doream asa de mult sa vad alte locuri… Pe atunci nu era internet, desigur, n-aveam nici telefoane mobile, eu habar n-aveam unde voi ajunge, unde voi sta, ce voi vedea, si totusi, la chestiile astea nu m-am gandit niciodata prea mult… M-am urcat in tren si am plecat. A fost extraordinar, Iar acum cand lucrurile s-au schimbat, chiar ca tine de fiecare sa porneasca la drum, singur, cu familia, fiecare cum doreste. La urma urmei, noi suntem singurii care ne punem piedici…

  • Reply Anda 14 august 2012 at 12:36 pm

    Daca n-as avea cu cine, as pleca si eu singura, caci viata e scurta. Dar il am pe Ionut, copartenerul meu de blog, asa ca sunt norocoasa din acest punct de vedere. Evident, cand el era ocupat cu jobul, mai fugeam de acasa (nu foarte departe). Inainte sa-l am aproape, am mers singura pana in Brasov si Timisoara. Poate m-as fi aventurat mai mult, dar atunci nu aveam bugetul necesar la indemana. E mai bine sa calatoresti singur decat sa nu calatoresti deloc!

  • Reply Kisuletz 14 august 2012 at 2:22 pm

    Foarte curajos! La tine e bine ca mama ta se bucura ca mergi sa vezi lumea;mie mama imi zice mereu ca nu ma mai satur.
    @InLume: nu stiu daca e vorba de timp sau pur si simplu au alt sistem de prioritati.
    @Anca: Daca mergi asa des in afara tarii inseamna ca faci si calatorii de weekend in afara ?Se renteaza,financiar vorbind, sa pleci vineri dupa amiaza si sa te intorci luni dimineata?

  • Reply Anca 14 august 2012 at 2:46 pm

    Imi amintesc articolul cu pricina, a fost o aventura atunci 🙂

  • Reply Anca 14 august 2012 at 2:48 pm

    Asa sunt unii, mai norocosi, sa aiba parteneri cu pasiuni similare 🙂

  • Reply Anca 14 august 2012 at 2:51 pm

    Eu plec in strainatate si pentru 2 zile – vezi Cipru, mai recent, unde am stat doar sambata si duminica. Da, daca e un zbor ieftin merita. Daca e un bilet de la 160 euro in sus, n-ar strica totusi sa stai macar 4-5 zile…

  • Reply InLume 14 august 2012 at 3:00 pm

    @kisuletz normal ca sunt si alte prioritati dar , in foarte multe cazuri am auzit asta cu nu am timp pentru ..calatorie ..pentru ca ..nu am bani, nu pot sa imi iau concediu, ce bine ar fi daca am merge mai multi, aaa aici am mai fost ..etc ..

  • Reply Paula 14 august 2012 at 9:24 pm

    Hmmmm, nu mi-as fi inchipuit ca poate fi asa o mare filozofie sa calatoresti singura, dar si eu sunt intrebata de multe ori ce si cum. 🙂 Foarte bun articolul.

  • Reply Ioana MureşanI 15 august 2012 at 10:50 am

    Hai ca-ti spun eu un loc unde nu poti merge singura: la plaja, daca vrei sa te balacesti si-n apa. Trebuie sa lasi pe cineva pe cearsaf, sa-ti pazeasca banutii si aparatul foto. anul trecut, la Venetia, mi-am lasat anume aparatul foto in camera, am mers doar cu 5 euro la mine si abonamentul transport si totusi nu m-am putut balaci linistita, de teama acelui cartonas, abonamentul transport, fara care nu aveam cum ma intoarce (insule diferite, probabil stii).
    Cum mi s-a facut dor de mare, anul asta plec in vacanta cu prietenii. Altfel, tu ai spus tot ce trebuia zis, nu vad ce as mai adauga.

  • Reply Anca 15 august 2012 at 12:25 pm

    Banuiam ca te-ai lovit de intrebarile astea, e inevitabil…

  • Reply Anca 15 august 2012 at 12:28 pm

    La plaja am si eu probleme din astea. In Cipru n-am indraznit sa ma indepartez de mal, pe Coasta de Azur ii rugam pe vecinii de prosop sa aiba grija de bagajul meu. Si aveam de toate acolo, de la acte, bani, aparat foto scump. Insa eram tot timpul in garda, cu ochii spre mal. Nu e foarte relaxant…

  • Reply De pe blogurile de turism adunate (2) 17 august 2012 at 1:07 pm

    […] într-acolo. Dar mie și mai mult din ce-a scris Anca mi-a plăcut articolul în care povestește cum e să călătorești singură. Rezonez destul de mult cu […]

  • Reply Lucian 19 octombrie 2012 at 2:56 pm

    foarte frumos cum vezi lucrurile, Anca; asa ca despre a calatori singur ar mai fi de spus un singur lucru:

    🙂

  • Reply Anca 19 octombrie 2012 at 5:37 pm

    Multumesc 🙂

  • Reply Cristina 26 noiembrie 2012 at 9:06 pm

    Foarte bine punctat articolul intr-adevar, as spune ca ma regasesc in tot ceea ce ai spus, cu diferenta unui singur lucru, mama nu prea s-a bucurat cand am plecat singura anul trecut in Grecia, desi biletul era cadou de la ea LOL. Nu ma intelege cand ii povestesc ce bine m-am simtit cand eram doar eu pe cont propriu, gospodarindu-ma singura & descurcandu-ma chiar foarte bine, pot spune ca mi-a dat chiar o siguranta de sine, aceea ca pot sa nu depind de nimeni & sa fiu independenta intr-o calatorie peste hotare & sincer abia acolo iti dai seama de asta :). Mama sincer sa ramana cu acele prejudecati de care vorbeai & clisee care se gasesc si in reviste, ca numai anumite destinatii sunt pentru mers solo, sincer ea nu poate trai fara sa depinda de altcineva care sa ii spuna unde sa mearga si ce sa manance. Solitude is a blessing in travelling, in my oppinion !! 😀

  • Reply Anca 27 noiembrie 2012 at 11:08 am

    Important e ca tu te-ai simtit bine – pentru unii oameni o calatorie de unul singur e mai degraba o pedeapsa decat o placere.

  • Reply Deea 2 ianuarie 2013 at 4:46 pm

    Eu am parcurs singura drumul Oradea-Costinesti si retur in vara asta, cu trenul, la vagon de zi ('ca-n tramvai') si am blestemat fiecare ora infernala de intarziere, copiii care urlau si agitatia generala a calatorilor cand stateam deja de mai bine de jumatate de ora in Eforie. Ajunsa la destinatie am uitat de toate. M-am intalnit acolo cu o prietena si am cunoscut oameni noi, asa ca nu mi-a mai parut rau ca am lasat acasa si prieten si sora si grup de amici. 🙂 Desi imi displace sa calatoresc in grup si sunt de acord cu tine aproape in intregime cu tot ce ai scris (adesea am mers cu prieteni buni care s-au dovedit a fi genul care prefera sa doarma pana tarziu 'sa isi revina', in loc sa profite de fiecare minut pentru a se bucura de ce are de oferit destinatia), personal prefer sa am pe cineva alaturi de mine (nu oricine, mi-am gasit partenerul perfect de excursii in persoana prietenului meu) pentru simplul fapt ca atunci cand lucrurile nu merg bine parca e mai amuzant in doi. Dar nu as ezita sa plec singura daca as avea ocazia si nu s-ar putea altfel 🙂

    Oricum, te admir pentru curaj si ma apuc sa iti citesc blogul din scoarta-n scoarta – pana acum imi place! ^_^

  • Reply Anca 2 ianuarie 2013 at 6:24 pm

    Ai noroc- eu nu mi-am gasit inca partenerul perfect pt calatorii 🙂

  • Reply Alexandra Roşu 3 ianuarie 2013 at 4:33 pm

    Eu daca nu l-as fi avut pe Cristi, cu care calatoresc ca un fel de 2 in 1, clar as fi mers singura, ca si tine. Dupa cum ai spus si tu, e foarte greu sa gasesti oameni care sa aiba acelasi stil cu tine. Am mai mers si noi de vreo cateva ori cu prieteni in calatorii, dar am ajuns rapid la concluzia ca mai bine mergem numai noi 2. Practic facem ce vrem, cand vrem, nu trebuie sa intrebam pe altii ce vor sa faca :)) Nu de alta dar de obicei sigur vor sa faca altceva.

    Iti doresc din tot sufletul sa gasesti si tu pe acel cineva special, cu care sa poti calatori fara sa faci rabat de la absolut nimic din ce iti doresti si faci in acest moment de una singura. Chiar se poate! 🙂

  • Reply Anca 3 ianuarie 2013 at 4:41 pm

    Multumesc, Alexandra 🙂

  • Reply Alexandra Ene 3 ianuarie 2013 at 4:57 pm

    bine spus. eu ma lovesc de aceleasi intrebari si cand e vorba de "calatorit" in amaratul asta de bucuresti. daca ma duc singura la un concert, expozitie, spectacol, whatever, toti sar "aoleu, asta e nebuna. s-a dus SINGURA. de ce te-ai dus SINGURA?!". pai si ce era sa fac, sa nu ma duc ca nu aveam cu cine?

    nu reusesc sa imi conving prietenii si cunoscutii sa mearga la un concert mai des de o data pe an, iar in vama, in ultimii ani m-am dus singura, pentru ca niciodata nu m-am sincronizat cu nimeni si cand totusi m-am sincronizat, a iesit un dezastru. totusi, e vacanta, te duci sa te relaxezi, sa iti limpezesti gandurile si sa cunosti oameni noi, nu sa te certi de 5 ori pe zi pe unde mananci, cate ore stai la plaja si nici sa nu poti sa socializezi cu nimeni din afara grupului "ca suntem un grup".

    nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi sa planific si sa merg intr-o excursie in alta tara cu un grup. de abia astept sa pun niste bani la ciorap si sa merg in barcelona, on my own. <3

  • Reply Anca 3 ianuarie 2013 at 5:01 pm

    Iti tin pumnii pentru Barcelona. Acolo si-n octombrie se poate face baie in mare 🙂

  • Reply dana 4 ianuarie 2013 at 11:37 pm

    iarasi, si eu sunt o norocoasa si am gasit persoana perfecta pentru travel, el e 60% al meu :p, dar am avut de 2 ori experienta de grup( grecia&polonia) si mi-am promis ca nu o mai repet. suntem noi 2, suntem f asemanatori, si nu ni se pare ciudat ca la 10 seara dormim bustean pentru ca am mers continuu incepand cu 8 dimineata…in ritmul asta putem vedea cat mai mult din locurile unde reusim sa ajungem. sau ca in 4 zile vrem sa vedem 3 orase, intr-adevar, nu vedem chiar tot, dar daca tot avem ocazia sa ajungem undeva, nu vrem sa petrecem jumatate de zi intr-un bar sau restaurant, ci sa colindam strazile in cautare de spirit al locului. spor la calatorit in 2013 🙂

  • Reply Anca 5 ianuarie 2013 at 9:41 am

    Spor si voua! 🙂

  • Reply Alina 13 mai 2013 at 12:06 pm

    Nimic din ce scrii tu aici, nu este ce nu simt eu in privinta calatoriilor de una singura. Ma bucur sa descopar oameni neimpovarati de prejudecatile altora. Numai bine si calatorii multe, multe , multe….!

  • Reply Anca 13 mai 2013 at 4:20 pm

    Ma bucur 🙂

  • Reply lia 2 februarie 2014 at 9:21 pm

    Mi-a placut mult articolul.
    Vara trecuta am fost in Italia singura, drept ca am stat la o amica, dar era la munca toata ziua. Am vizitat singura Verona (acolo am intilnit o poloneza cu care am petrecut ziua impreuna), Florenta si Milano. M-am simtit bine, sunt atat de multe locuri frumoase de vazut, incat nu ai timp sa te plictisesti. Am fost la Odesa la fel, singura, trebuia sa mearga o prietena, dar s-a razgandit. E greu sa te sincronizezi cu altcineva (buget, planning etc), asta nu inseamna ca trebuie sa nu mergi nicaieri daca nu ai companie. Vreau sa vad Parisul, intrasem de curiozitate intr-un forum de discutie, unde lumea zicea "Parisul sa il vezi singura, nu ai cu cine impartasi impresii etc.", multi se iita ciudat la asta, dar ma bucur ca am avut curajul sa ma ponesc: sa merg prima data in Italia intr un TGV, sa ma scald prima data intr-un lac de munte, sa merg prima data singura intr-un metro din Milano, sa intru in discutie cu oameni absolut necunoscuti si sa fiu placut surprinsa de ajutorul acordat. Acum imi ramane sa decid urmatoarea destinatie, caci sunt din MD, am nevoie si de viza. Articolul acesta m-a inspirat 🙂

  • Reply Anca 3 februarie 2014 at 11:27 am

    Ma bucur, de asta l-am si scris – sa prinda curaj si altii 🙂

  • Reply valeria 18 februarie 2014 at 12:47 am

    de unde din md esti?? putem comunica pe mail…

  • Reply lia 19 februarie 2014 at 9:13 pm

    Chisinau, tu? 🙂

  • Reply Flori 5 martie 2014 at 11:12 am

    Felicitari pentru articol! 🙂 Experimentez pe propria-mi piele problema sincronizarii cu prietenii mei si m-am saturat de atatea scuze si amanari care stiu sigur ca nu se vor transforma in calatorii. Ma bate gandul sa fac o vacanta singura (asa am dat peste acest blog) dar sunt deschisa daca mai exista alte persoane cu situatia mea si vor totusi un partner: poate organizam impreuna o calatorie. Din experienta mea de pana acum mi-am dat seama ca e mult mai probabil sa pui lucrurile in miscare cu oameni straini decat cu cei apropiati. Ma puteti contacta in privat daca va surade ideea.

  • Reply Anca 5 martie 2014 at 11:18 am

    Flori, din experienta mea e mai simplu sa organizezi o calatorie de una singura decat cu oricine altcineva. Eu te incurajez sa incerci macar o data sa vezi cum e "singura in calatorie", daca nu iti va placea nu e nevoie sa repeti experienta, dar daca va fi bine nu o sa mai depinzi de altii 🙂

  • Reply Sebastian 20 iunie 2014 at 10:03 am

    Bravo! Te admir pentru atitudinea si calatoriile tale. Sunt multi oameni "redusi" care se reped sa critice si sa evalueze. E pacat un om sa nu se bucure de viata din cauza unor minti limitate.
    Succes in continuare!!
    Sebastian

  • Reply Anca 20 iunie 2014 at 8:31 pm

    Multumesc 🙂

  • Reply george 2 iulie 2014 at 12:00 am

    in primul rand felicitari pentru blog.Am calatorit foarte mult iar acum ma vad nevoit sa calatoresc pentru a doua oara singur(prima in danemarca) in muntenegru.Nu stiu daca acest mail va fi citit(nu ma pricep la postari pe net) dar stiu un singur lucru:pe 10 iulie 2014 plec pe ruta buc-calafat-krusevac-uzice-zabljak-canion tarra-canion moraka-podgorita-budva-kotor.Daca este cineva interesat ma poate contacta la sweetoptic@yahoo.com(sper ca aveam voie sa scriu aici mailu)

  • Reply Anca 2 iulie 2014 at 10:18 am

    Am anuntat pe pagina de Facebook, poate e cineva interesat 🙂 Drum bun!

  • Reply dana 24 iulie 2014 at 8:48 am

    Buna,nu pleaca nimeni din 20 aug la mare?

  • Reply Anca 24 iulie 2014 at 9:54 am

    Am intrebat si pe Facebook 🙂

  • Reply vasile 25 iulie 2014 at 3:27 pm

    Eu vreau sa plek nam cu cine pleca

  • Reply robi 12 august 2014 at 7:46 pm

    si eu plec singur.La inceput sincer era o senzatie ciudata,dar mie imi place muntele ,cortul si cunoscutii mei vor conditii,nu sa stea in natura.Asa ca…plec singur 🙂

  • Reply Alpinclick 25 septembrie 2014 at 6:26 pm

    Waw, am nimerit pe un blog unde rezonez 100 %. Nu stiu cum de nu l-am gasit pana acuma. In vara lui 2013 am fost si eu singura in Cipru (bine, lait motivul era o conferinta de 2-3 zile, pe care eu mi-am extins-o la 10, ca doar meritam). La inceput m-am simtit si eu ciudat, mi-era dor de ai mei de parca nu ii mai vazusem de 100 de ani, eram stresata sa nu ma fure vreun "peste", desi mai calatorisem singura dar doar la o zi, nu pentru un concediu intreg. Recent, dupa 15 ani de mers pe munte, am luat decizia sa incep sa merg singura si pe munte, pe trasee mai usoare si umblate in caz ca doamne fereste patesc ceva. Vreau timpul meu sa ma relaxez, sa ma uit ca matza-n calendar la flori si la albine si la soare si la capre negre daca am chef, fara sa mai imi bata careva din picior ca vrea sa ajunga pana pe nush ce varf, vrea sa ajunga acasa ca bla bla bla nevasta, etc. Calatorind singura, prin lume sau pe munte, te cunosti cel mai bine, inveti sa te iubesti si sa te relaxezi cu adevarat !
    Vad ca suntem din ce in ce mai multi care calatorim singuri si asta inseama ca lumea se mai dezgheata putin din auto-limitarile impuse ale societatii. Putem face si o intalnire a solo-traveler-ilor din Romania, ca doar suntem tara europeana, ce mama ei !

  • Reply Anca 26 septembrie 2014 at 9:16 pm

    Asa e, cand calatoresti prima data singura te poti simti nelalocul tau. Ha ha, prima intalnire a solo-travelilor nu-i o idee rea, nu m-as fi gandit la asta 🙂

    P.S.: scuze ca raspund asa tarziu, am avut o zi dementa. M-am bucurat cand am citit mesajele aseara 🙂

  • Reply Yannaa Yana 28 octombrie 2014 at 9:47 pm

    Minunate calatoriile tale, pe ale mele le gasesti pe http://yannaatravel.blogspot.de/.

  • Reply Anca 29 octombrie 2014 at 10:20 am

    Multumesc 🙂

  • Reply Laura 9 decembrie 2014 at 12:49 am

    Cochetam cu ideea asta de ceva vreme, numai ca n-am apucat sa plec nicaieri singura. Acum am achizitionat una bucata vacanta in Grecia la un mega pret (cu avionul) si voi pleca singura. Initial trebuia sa plec cu un prieten cu care am mai fost prin excursii, dar s-au schimbat datele problemei si nu mai poate veni, si cum anul asta nu am fost nicaieri, am zis ca la anul fac pe dracu' in patru si plec. Imi faceam griji pentru drumul lung pana in Grecia (nu-mi permiteam unul cu avionul), fiind singura, pentru ca sigur m-as fi plictisit sa nu vorbesc atatea ore cu nimeni, dar ceva m-a impins sa intru pe o oferta pentru Creta cu avionul si MEGA SURPRIZA, costa mai putin decat cu autocarul. Asa ca la anul (obisnuiesc sa imi planific concediile cu multe luni inainte, pentru ca am datele exacte) sunt singura in Grecia – Creta. Sunt familiarizata cu Grecia, am mai fost. Grecii sunt foarte amabili si exclus varianta in care cineva te fura pe plaja. Am fost acum ceva ani intr-un Aqua Park din Corfu cu o prietena. Ne-am lasat bagajul nesupravegheat cred ca si doua ore si nu ni s-a furat nimic. Bine, nu ne-am luat nici telefoanele si nici aparatele, dar banii nu au disparut. Voi proceda la fel si aici, strictul necesar la mine. Cu siguranta voi prinde curaj dupa experienta asta si voi mai calatori singura. Am avut parte, intr-una din excursiile cu amicul mai sus mentionat, de o zi all mine, pentru ca ne-am certat. Asa ca am fost toata ziua singura si a fost minunat. De acolo curajul. Am apelat si eu la un moment dat la persoane necunoscute pentru a nu plati suplimentul single (sunt dependenta de mare vara, deci nu prea concep vacanta vara in alta parte) care se practica la toate agentiile, dar am ramas dezamagita pentru ca o fata parea neserioasa, iar a doua persoana care m-a contactat era o doamna cu vreo 30 de ani mai mare, deci exclus. Acum sunt foarte incantata ca am prins aceasta oferta. Recomand tuturor sa isi cumpere vacanta din perioada Early Booking. Poti gasi un pret avantajos. Hai ca m-am lungit prea mult, dar sunt foarte entuziasmata de ideea de a calatori singura.

  • Reply Anca 9 decembrie 2014 at 11:17 am

    Entuziasmul e foarte bun, fie ca pleci singur sau nu 🙂 Ma bucur ca ai trecut pe aici si ai lasat un comentariu, poate isi fac curaj si alte fete.

  • Reply Ioana 6 aprilie 2015 at 5:00 pm

    Anyone pentru Vama de 1 mai? 🙂 poate mai sunt persoane ca mine, care vor la nebunie sa mearga si nu au cu cine 😀

  • Reply maria 6 aprilie 2015 at 7:38 pm

    Anca,eu o singura intrebare am: cine sau cum iti face poze?

  • Reply Anca 7 aprilie 2015 at 9:33 am

    Ioana, un cititor iti sugereaza acest eveniment, in cazul in care esti biciclista.

  • Reply Anca 7 aprilie 2015 at 9:38 am

    Atunci cand calatoresc singura? Ii rog pe altii (fie turisti si ei, fie localnici) sa imi faca o poza.

  • Reply maria 7 aprilie 2015 at 2:54 pm

    M-am intrebat mereu cum isi fac poze cei care calatoresc singuri si asta e singurul motiv pentru care inca nu am plecat singura. Mie imi place foarte mult sa fac poze cand calatoresc si pentru ca sunt putin narcisista, imi place sa apar si eu in pozele alea :)))) Apropo, eu credeam ca te echipezi cu trepiede si alte alea :))))

  • Reply Anca 7 aprilie 2015 at 3:02 pm

    Ah, nu, nu car eu trepied in calatorii 🙂 Uneori nici nu e nevoie sa imi fac griji pentru poze, ma roaga alti calatori sa le fac fotografii si, in schimb, ii rog si eu pe ei sa-mi faca mie 🙂

  • Reply ionut 11 iunie 2015 at 7:11 pm

    buna. te apreciez ptr curajul si hotararea de care dai dovada, mai rar in ziua de astazi. daca mai pleci si ai loc ptr inca o persoana sunt hotarat sa merg si eu cu tine, nu conteaza ptr mine unde mergem, cat stam sau unde dormim, nu am mai fost plecat din tara de cativa ani, mi-ar prinde bine o asemenea escapada. astept raspuns. multumesc

  • Reply ionut 11 iunie 2015 at 7:19 pm

    buna. sunt interesat de propunerea ta, mi se pare foarte interesanta. daca mai este valabila, astept raspuns. furtunaionut11@yahoo.com. mersi.

  • Reply Florentina L. 12 iunie 2015 at 10:53 am

    Buna, Anca!

    Sunt si eu o calatoare pasionata, dar care nu gaseste parteneri de calatorie… si care, momentan, se lipeste de diferite grupuri in excursii de 1-2 zile si de 2-3 ori pe an si excursii mai lungi.
    Mi-ar placea sa pot lua legatura cu tine, sa te intreb cate ceva, dar nu vad pe pagina nicio rubrica de contact.
    Imi poti scrie in privat, te rog?

    Multumesc.

  • Reply Anca 12 iunie 2015 at 10:56 am

    Buna, Florentina. Exista un formular de contact in josul paginii Despre. Imi poti scrie acolo, mesajele ajung la mine 🙂

  • Reply Alis 27 iunie 2015 at 12:52 am

    Buna , felicitari pentru calatoriile tale , sunt in asentimentul tau deoarece si eu calatoresc singura , imi poti lasa adresa ta de facebook ? cu drag

  • Reply Anca 28 iunie 2015 at 8:08 pm

    Buna Alis,

    Profilul meu de Facebook este doar pentru prieteni / cunostinte, daca vrei sa urmaresti ce se mai intampla pe blog poti da like la pagina blogului.

  • Reply Inda 3 august 2015 at 9:29 pm

    Prima oara am fost la Paris de una singura si a fost cea mai tare experienta din viata. Nu stiu daca am mai fost vreodata atat de fericita si coplesita de ceea ce vedeam, ca in acele 4 zile. Pentru ca adevarul este ca atunci cand calatoresti de unul singur esti ca un burete care absoarbe tot ce e in jur. Esti mult mai atent, mai receptiv, te organizezi mult mai bine, te ratacesti si te bucuri cand reusesti sa descoperi drumul bun, mananci si bei cand vrei tu (mie de exemplu imi place intr-un oras strain, sa stau cate 2 ore pe o terasa din centru si doar sa ma uita la strada si la oameni, sa simt atmosfera locului… ). Si mai esti si mult mai prietenos si mai comunicativ cu oamenii pe care ii intalnesti – si, in fond, intr-o calatorie sunt extrem de importanti acei oameni necunoscuti cu care schimbi cateva replici, carora le zambesti si iti zambesc. A doua oara am fost la Paris cu parintii mei… a fost ok, insa magia s-a rupt. Eram un grup de romani la Paris si atat. Am fost singura si la Bruxelles, Belgrad, am petrecut o zi minunata in Porto cand am decis sa ma rup de grup si sa explorez orasul de una singura. Ma simt mult mai curajoasa cand sunt singura intr-o calatorie decat in Bucuresti unde sunt cam fricoasa, nu stiu de ce. De pilda, in Bucuresti nu indraznesc decat arareori sa iau masa de una singura intr-un restaurant sau sa beau ceva intr-un bar…. mi se pare ca se uita lumea ciudat la mine. In schimb, in strainitate scap de toate aceste complexe „provinciale”. In Europa, asa cum spunea si Anca, e foarte safe aproape peste tot. Asa ca eu va incurajez sa incercati macar o data, veti vedea ca va veti aminti aproape fiecare moment din calatorie cu totul altfel, in alt mod.

  • Reply Anca 4 august 2015 at 2:09 pm

    True 🙂 Multumesc pentru mesaj, Inda.

  • Reply laura 17 august 2015 at 9:57 am

    Frumos scris articolul! Urmeaza sa plec si eu pentru prima data solo in concediu si am ceva emotii:) intr.un oras m.as descurca insa marea mea pasiune ramane muntele…..ai avea ceva recomandari in acest sens?:))e

  • Reply Anca 17 august 2015 at 10:05 am

    Cu muntele nu am o experienta atat de mare. Am fost si pe munte de una singura, dar in ture usoare, de o zi. Cred ca trebuie sa fii ceva mai atenta acolo, ca nu cumva sa te accidentezi, si sa ai numerele de telefon ale Salvamontului la tine.

    Poate o sa mai merg pe munte, imi lipseste putin. Vacanta frumoasa si nu-ti face griji, va fi bine 🙂

  • Reply Francesca 12 septembrie 2015 at 1:41 am

    Calatoria de unul singur este cu adevarat marcanta, mai ales prima data. Am ales sa fac asta, la indemnul fiicei mele, in Thailanda. A fost extrem de interesant, mai ales ca nu am stat prea putin, ci 23 de zile si am strabatut-o de la nord la sud. Prinzand curaj ( cu toate ca prietenii mei toti m-au considerat nebuna de legat, eu avand atunci 57 de ani), anul urmator am fost tot singura in Sicilia doua saptamani si mi s-a parut foarte usor. Anul acesta am fost doar cu persoane apropiate dar mi-e dor sincer de o excursie de una singura. Si ma tot uit spre Cuba si sper sa-mi iasa pana la urma pentru ca si aceasta este o tara safe asa cum a fost si Thailanda. Si apoi poate din nou Asia care deja imi place mult.

  • Reply Anca 12 septembrie 2015 at 2:40 pm

    Wow 🙂

  • Reply Anca 12 septembrie 2015 at 4:10 pm

    Felicitari pentru curaj si pentru fiica dumneavoastra care v-a indemnat bine 🙂

  • Reply Lenuta Ursescu 12 septembrie 2015 at 2:22 pm

    Chiar blogul tau m-a determinat sa merg singura in vacanta anul trecut in Amsterdam. Asta e unul din articole :).

  • Reply FLorance Mars 13 septembrie 2015 at 1:38 am

    Si eu calatoresc singura si nu doar in Europa …Am fost si in tari din Africa neagra ,Japonia ,China ,Coreea de Sud …etc .si am constatat ca ma simt excelent ,ca ma costa de trei ori mai ieftin decat prin agentii ! E minunat .De ce singura ?Din aceleasi motive ca si tine ! Doamne cat de frumoasa e lumea iar splendoarea ei consta in diversitate …

  • Reply Francesca 14 septembrie 2015 at 12:32 pm

    Anca, multumesc. In mod cert voi mai urmari acest site caci e extraordinar sa inveti din experienta altora. Intr-o calatorie de unul singur, orice detaliu conteaza.
    Pentru toate persoanele, absolut deosebite care au scris pe aici, un citat care mi-a placut mult: "I haven't been everywere, but it's on my list". (Susan Sontag)

  • Lasă un răspuns