Călătorii, România

Șimon, pe lângă Bran

22 septembrie 2012

Am plecat spre Șimon într-una dintre cele mai urâte zile din toamna asta, cu mult frig și ploaie din aia care te ține în casă. Excursia părea compromisă, așa că atunci când am ajuns pe la 11 noaptea la Valea Arginților, în satul Șimon de lângă Bran, nu îmi doream decât un somn bun. În schimb ne-am trezit întâmpinați de câinii casei (Ghindor, un dulău uriaș, dar foarte blând și liniștit, Foresta, o cățea care lua poziția de mângâieri la fiecare 5 minute și frățiorii Bamse și Ozzo, niște jucării albe și pufoase). În sala de mese – minune: expoziție de murături ca la bunica acasă și platouri cu gustări românești. Mâncarea și vinul casei ne-au pus rapid pe picioare și nici n-am simțit când a venit miezul nopții stând la taclale în Valea Arginților.

* * *

A doua zi, după ce ne-am plimbat un pic până la cascadă, am asistat la prepararea brânzei telemea și a cașului. Așa am aflat că telemeaua se face din lapte fiert amestecat cu cheag care se ia din stomacul vițelului, iar după ce totul se încheagă se pune câteva ore la scurs într-un teasc, iar la sfârșit de tot în saramură. Sub o altă streașină s-a preparat caș dulce, care s-a agățat simplu într-un cui după ce a fost separat de zer. Procedeele sunt mai complicate decât ce-am povestit eu mai sus, dar rezultatele sunt oricum delicioase.

Tot în curte, pe o vatră cu lemne, s-a făcut mămăliga. După ce domnii bucătari au răsturnat mândrețea aia de mămăligă uriașă pe un fund de lemn fiecare blogger și-a pregătit singur un bulz. Ei, și eu care credeam că bulzul se face simplu, amestecând într-o oală mămăliga cu brânză, cât m-am putut înșela… Prepararea bulzului e cu mare dichis: se taie o felie de mămăligă cu o ață, se pune în mijloc brânză de burduf, se face o ghiulea frumoasă și se pune apoi pe grătar, să se rumenească. Unii dintre noi ne-am decorat bulzurile cu tot felul de chestioare, iar alții n-au avut ce face și le-au și nume: așa se face că Ciufix a sfârșit devorat de un domn blogger, iar Tina Turner de o domnișoară bloggeriță. Bulzul din mijlocul grătarului este, evident, al meu, nu degeaba l-am decorat cu slăninuță 😊

După ce poneiul s-a servit din castronul cu fasole bătută și a încercat să fure din toate câte erau pe masă au sosit și langoșii cu usturoi. Nu știu dacă ați mai mâncat vreodată așa ceva, dar credeți-mă – sunt fenomenali! Iar după tot usturoiul ăla a mers și niște vin sau must, după preferințe, și o plimbare la Târgul Oierilor.

La târg tot animalele au fost distracția cea mare: oile înghesuite și placide, care nu se lăsau mângâiate pe bot, dar le plăcea să fie scărpinate pe după urechi, măgărușii cu poveri în spate, câinii uriași și puiul lor negru, rotofei ca un ursuleț. O oaie, dacă vă interesează, costă 5 milioane, dacă e a vecinului, și mai puțin dacă o iei de la vecinul vecinului, iar un berbec e 44 de milioane. Scump, dar face. Târgul s-a ținut în afara Branului, la Tohanul Nou tabără, iar de jur împrejur se vedeau munții cu creste înzăpezite – frumos rău de tot acolo și-am prins o lumină aurie, o minunăție. Weekendul viitor are loc acolo Răvășitul oilor.

SCHITUL BRAN

Pe dealurile de lângă schitul Bran se ajunge acolo ușor pe un drum forestier, cale de vreo 2 km din satul Șimon, de lângă Bran. Chiar în vârful dealului este bisericuța de lemn, mică și îngrijită, cu o grădiniță plină de flori. În jur sunt odăile, case izolate împrăștiate pe dealuri, munții cu creste înzăpezite și un soare strălucitor, de sfârșit de septembrie. Nu prea se simte (încă) toamna, totul e verde, doar căldura pare mai potolită. Un drum lung, mărginit de un gard din lemn, șerpuiește pe dealuri – mergi pe cărarea însorită și ai vrea să rămâi acolo, atât de frumos este.

Peisajele nu te vor lăsa indiferent – în jurul tău se întind Piatra Craiului, Bucegii, Postăvaru și Măgura Codlei. Schitul, care străjuiește intrarea pe acele dealuri, este unul dintre cele mai tinere așezăminte monahale. Lângă el o troiță amintește trecătorilor de ostașii români căzuți în timpul luptelor din culoarul Rucăr-Bran, în timpul Primului Război Mondial. Îți iei haina, o întinzi pe jos în iarba uscată și galbenă ca paiul și te odihnești un pic la soare – nimic altceva nu îți mai trebuie atunci.

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply Larisa 25 septembrie 2012 at 11:13 am

    Wow, cate bucate acolo!!!! Super, o astfel de excursie culinara mi-ar place si mie, mai ales in Romania in zona Bran, dar nu numai. Desi nu sunt o mare gurmanda de fel, ador sa gust chestii traditionale pe unde ma duc…Foarte frumos!

  • Reply InLume 25 septembrie 2012 at 3:30 pm

    Sa tot mergi in astfel de excursii culinare 🙂

  • Reply Anca 25 septembrie 2012 at 5:27 pm

    Mancarea chiar a fost foarte buna. Pacat ca nu mi-au iesit pozele cu langosii cu usturoi, erau dementiali.

  • Reply Adriana 25 septembrie 2012 at 9:09 pm

    Ce de bunatati 🙂 Eu sunt innebunita dupa langosii din Banat, dar tare sunt curioasa cum sunt astia cu usturoi. Ai idee daca astfel de demonstratii culinare se intampla in mod curent la Valea Argintilor sau au fost puse in scene special pentru voi?

  • Reply Anca 25 septembrie 2012 at 9:17 pm

    Bine ca m-ai intrebat, am uitat sa mentionez: in fiecare sambata (daca am retinut bine), din mai pana in septembrie, se prepara branza in curtea pensiunii, vine un cioban special pentru asta. In rest absolut tot ce vedeti in fotografii este pregatit de bucatarul pensiunii si pentru turisti, nu a fost doar o demonstratie pentru noi. Inclusiv celebrii langosi cu branza 🙂

  • Reply Iulian Sirbu 26 septembrie 2012 at 12:01 am

    Eu sunt tare curios: cine a dormit la cort? Narcisa, poate? 😀

  • Reply Anca 26 septembrie 2012 at 9:25 am

    Ar fi vrut ea, dar de data asta n-a avut noroc 🙂

  • Lasă un răspuns