Călătorii

Sighnaghi, prin regiunea viticolă a Georgiei

24 august 2014

Mai aveam o zi de petrecut în Georgia înainte de a pleca cu trenul spre Baku și nu eram hotărâtă ce să vizitez. Îmi doream mult să ajung în Mestia sau măcar în Kutaisi, dar erau prea departe ca să pot merge până acolo și înapoi într-o zi. Până la urmă, frunzărind niște broșuri, m-am hotărât pentru orășelul Sighnaghi din regiunea viticolă Kakheti, din estul Georgiei.

* * *

Marshrutcile pentru Sighnaghi pleacă de lângă stația de metrou Isani, mi s-a spus, așa că m-am dus acolo întrebând în stânga și în dreapta de destinația mea. Nu e propriu zis o autogară, ci doar câteva mașini care pleacă din spatele stației, și, din păcate, nimeni nu știa foarte clar dacă se ajunge la Sighnaghi sau nu. În cele din urmă un șofer m-a asigurat că merge acolo, m-am urcat în mașină, celelalte femei au început o discuție între ele dacă marshrutka aia ajunge la Sighnaghi sau nu, mă rog, nu era îmbucurătoare toată nedumerirea asta, dar în altă parte nu știam unde să merg.

În cele din urmă am plecat și ne-am îndreptat spre o zonă care era cultivată cu viță de vie. Măcar eram în regiunea care trebuie, Kakheti. Și cum stăteam așa cu ochii pe indicatoarele cu numele localităților, ca să știu unde să cobor, șoferul a oprit într-un sat și mi-a spus că trebuie să mă dau jos. Că în nu știu ce direcție este Sighnaghi ăsta, el luând-o în cu totul altă parte de acolo. Așa că am coborât, ce era să fac, într-o piață liniștită în care pierdeau vremea niște georgieni.

Întâi m-am gândit că aș putea ajunge la Sighnaghi pe jos, am găsit indicatorul corect și am plecat într-acolo. Pe drum am întrebat o femeie, care s-a dovedit a fi nemțoaică, de distanța până la Sighnaghi și am aflat că sunt 7 km. Hm, nu era bine, m-am întors și am găsit un taxi în piață cu șoferul căruia am negociat un preț până acolo (5 lari). Dacă satul în care aterizasem inițial (eu înțelesesem că se numește Nukryani, dar se pare că nu există nimic cu numele ăsta) era destul de banal, drumul până la Sighnaghi a fost foarte pitoresc, am tot coborât și urcat pe niște dealuri, iar la un moment dat am rămas uimită să zăresc ceea ce părea un orășel tipic toscan cocoțat pe un vârf de deal: Sighnaghi.

Sighnaghi e unul din cele mai mici orașe din Georgia, dar e foarte pitoresc. În primul rând încă mai are zidurile de apărare din secolul XVIII – pe unele porțiuni te poți plimba, ca pe mini-zid chinezesc cu turnuri din loc în loc, pe altele le poți admira doar de departe cum se întind de pe un deal pe altul. Apoi orașul nu e deloc plat, străduțele cochete urcă și coboară, iar turla bisericii din vârful unui deal te duce cu gândul la cu totul alte locuri, fără nici o legătură cu Georgia.

La plecare am luat o marshrutka ce pleca direct din Sighnaghi. Din păcate nu am putut vizita Mănăstirea Bodbe (unde sunt osemintele Sfintei Nino), care e chiar lângă oraș – marshrutka a oprit acolo doar câteva minute, ca să mai ia niște pasageri.

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: cu marshrutka din Tbilisi de la stația de metrou Isani, biletul costă 6 lari, iar drumul durează 2 ore.

Sighnaghi01.JPGSighnaghi02.JPGSighnaghi03.JPGSighnaghi04.JPGSighnaghi05.JPGSighnaghi06.JPGSighnaghi07.JPGSighnaghi08.JPGSighnaghi09.JPGSighnaghi10.JPGSighnaghi11.JPGSighnaghi12.JPGSighnaghi13.JPGSighnaghi14.JPGSighnaghi15.JPGSighnaghi16.JPGSighnaghi17.JPGSighnaghi18.JPGSighnaghi19.JPGSighnaghi20.JPGSighnaghi21.JPGSighnaghi22.JPGSighnaghi23.JPG

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns