Călătorii

Ruinele de pe insula Dalkey

13 martie 2011

După ce cobori pe Vico Road care leagă Killiney de Dalkey printr-o serie de proprietăți cu aer mediteraneeano-californian (pentru latitudinea la care mă aflam vegetația din această zonă s-a dovedit a fi specifică, mai degrabă, zonelor calde) ajungi la o răscruce unde ai două opțiuni: spre oraș sau spre mare. O iau spre mare și, după vreo sută de metri, cobor printr-un mic parc până am o vedere perfectă asupra insulei Dalkey.

INSULAEste insula pe care o vedeam din Killiney, cu ruinele sale care s-au dovedit a fi un turn Martello (un fort construit în imperiul britanic prin secolul XIX, deci fără nicio legătură cu celții, deh), turn cu care m-am reîntâlnit în Howth, a doua zi.

Insula este acum nelocuită, dar au rămas ruinele unei case și ale unei biserici (măcar asta am nimerit-o); se pare că acum 6000 de ani (!) trăiau oameni pe insulă, iar biserica din piatră datează de prin secolele IX, X, când vikingii au folosit insula ca bază pentru expedițiile lor prin regiune. Cât am stat eu cu ochii pe insulă, împreună cu o familie cu 3 copii care s-au cocoțat pe o stâncă s-o vadă mai bine) am zărit și-o barcă acostată la mal, cu niște canotori, presupun, care se fâțâiau pe mal. Ah, cât i-am invidiat! Aș fi vrut tare-tare mult să mă plimb pe insula aia mică și verde și pustie…

Pe malul mării – case; într-o vilă albă un domn citea o revistă într-un balcon cu vedere la mare & insulă. Ce viață au unii oameni…

ORAȘUL ȘI CASTELULDeși nu știam mare lucru despre Dalkey, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai simpatice orășele de pe coastă, cu case cochete, fiecare cu un nume al său propriu și personal (de la Seaverge la mai franțuzescul Bellecôte). Plin de flori și soare și liniște, un castel minuscul pe strada principală (în Irlanda, bag seama, castele sunt mici) și străzi în pantă cu nume italienești precum Sorrento Lawn.

Très très bourgeois…

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns