Bucureşti

Primăvara asta

6 aprilie 2013

Pentru că am făcut niște schimbări în ultima vreme – în stilul și mediul de viață, în special – am mai multă energie, din aia bună, nu indusă de cafele și alte „droguri”. De vreo săptămână simțeam nevoia să mai fac ceva, nu mai aveam stare să „stau” – și ieri, deși stătea să plouă, mi-am pus pantofii sport în picioare și am plecat să alerg. Jumătatea aia de oră, că mai mult nu am rezistat după atâția ani de sedentarism, a fost GROZAVĂ! Nu m-am mai simțit așa bine de nu știu când – senzația de a fi vie, de a respira aer primăvăratic și a simți vântul care îmi sufla prin păr și a putea să o iau pur și simplu la goană… Intenționez să repet experiența asta de câte ori mi-o face plăcere.

* * *

Azi am făcut o plimbare scurtă pe Kiseleff până în Herăstrău și am făcut fotografii fără să vreau inclusiv la Ambasada Americană așa că a trebuit să șterg poza, să arăt buletinul, să mi se verifice buletinul, o întreagă plictiseală. Și nici măcar nu era cea mai frumoasă clădire de pe bulevard… Casa mea preferată rămâne cea abandonată și cu acoperișul tot mai găurit – dar este locul în care îmi pot imagina cu ușurință o poveste. Ce poveste? Orice poveste!

În Herăstrău am descoperit o Grădină Japoneză. Nu e senzațională, dar sunt niște pomișori ce stau să înflorească și un mini-lac și multe pietre. Am citit în Shõgun, aseară, că grădinile japoneze se amenajează în jurul pietrelor, altfel grădina ar fi doar un loc de cultivat. De mers mai încolo la un picnic-hanami – ce bine ar fi dacă aș ști să pregătesc sushi… Trebuie să mă interesez despre o rețetă, ceva.

Surprinzător (sau poate nu), dar mă interesează tot mai puțin călătoriile și tot mai mult ceea ce ține de acasă. Am călătorii planificate și călătorii realizate despre care nu prea mai am chef să vorbesc. Peste mai puțin de o lună plec în Grecia – mi-am schimbat planurile de vreo 5 ori până acum și în clipa de față nu am decât o rezervare în Atena pentru o noapte și atât. Altădată a fi fost totul „bucuit” la milimetru, acum îmi repet că voi vedea acolo ce-o să fac. Și timpul trece incredibil de repede și, evident, eu nu „fac” nimic, în afară de a sta în grădină.

În fiecare zi mă uit să văd dacă a răsărit ceva (ridichile au fost cele mai grăbite, se pare) și-n fiecare zi de weekend trebăluiesc pe afară. Drept să spun nu e chiar așa de ușor, dar să urmărești ceva cum răsare, chiar și într-un ghiveci, e minunat! Apoi mă așez pe un scaun afară și repede vine-o pisică să-mi facă „masaj” cu lăbuțele – drept să spun nu-mi mai trebuie nimic altceva…

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply Larisa 6 aprilie 2013 at 8:40 pm

    Te inteleg perfect, desi n-am gradina :)! Mi-au rasarit si mie muscatele si alte plante sadite luna trecuta si le urmaresc in fiecare zi cum evolueaza. Abia astept sa le mut in jardiniere :)).

  • Reply Mihaela M 6 aprilie 2013 at 8:51 pm

    Pentru sushi, exista un kit pentru incepatori:)eu am luat de la Kaufland:)e usor:)
    http://gateste-zambeste-iubeste.ro/5-secrete-pentru-sushi/

    Cu ce mergi in Grecia?cu trenul?

  • Reply Anca 6 aprilie 2013 at 9:17 pm

    Si eu vreau sa pun muscate in jardiniere, mi se par niste flori foarte vesele 🙂

  • Reply Anca 6 aprilie 2013 at 9:17 pm

    O, nuuu, cu avionul 🙂 Mersi pentru link.

  • Reply Cristina 10 aprilie 2013 at 10:52 pm

    Mai Anca …Imbatranesti :))

    Tu imi povesteai de oamenii aia care nu au plecat din tara lor deloc? Care si-au facut toate concediile in tara lor si sunt fericiti si multimiti …Ei bine, probabil ca ei au descoperit bucuriile astea mai devreme. Bucuria simpla a caminului, a activitatilor casnice, a familiei ;-).

    Eu sper totusi ca nu ti s-a luat de tot de calatorit si de povestit!
    La noi, cititorii nu te gandesti? 😛

  • Reply Anca 11 aprilie 2013 at 12:02 pm

    E bine sa cunosti ambele fețe ale unui lucru. Si sa calatoresti ca sa te intorci acasa, nu ca sa fugi de acasa – asta ca fac pe filozoafa putin 🙂

  • Reply Mari 12 aprilie 2013 at 4:24 pm

    M-ai convins sa ies din casa in weekend

  • Reply monica 17 aprilie 2013 at 2:35 pm

    am fost primavara trecuta in gradina japoneza, pe undeva pe la sfarsitul lui aprilie- mai. erau toti pomii infloriti, un fel de ciresi salbatici cred ca sunt, toti roz, mi se parut superb, extrem de linistitor si relaxant…abia astept sa merg si anul asta din nou, sa stau sub pomii roz 🙂

  • Reply Anca 17 aprilie 2013 at 3:06 pm

    Da, e de mers in perioada asta 🙂

  • Reply Andreea B 4 mai 2013 at 11:16 am

    Povestioara aceasta mi-a indus o stare de bine, un dolce far niente :). Multam fain…

  • Lasă un răspuns