Bucureşti

Picnic pe zăpadă cu Micul prinț

9 ianuarie 2011

Mi-e dor de o ninsoare zdravănă cu nămeți din ăia care îți ajung până la brâu, de vin fiert cu scorțișoară (n-am mai băut așa ceva de o veșnicie), de citit cărți bune și multe. Acum o săptămână când mi-a căzut cablul TV m-am rugat să mi-l fi tăiat definitiv și să nu mai fiu tentată să pornesc televizorul (sunt un om slab care nu ratează Fetele Gilmore), dar aseară când am revenit acasă funcționa din nou. Nu am noroc și pace, și nici măcar nu am habar la ce firmă sunt abonată pentru că nu am primit încă nicio factură de la dumnealor. Și nici televizorul nu mai pot să-l vând, cum am făcut cu celălalt, pentru că acesta nu îmi aparține.

* * *

Într-o cu totul altă ordine de idei duminică am fost prin parc și a fost soare, frumos, cald, lacul (încă) înghețat tenta cățeii din cartier iar eu am încercat să contemplu, cum s-ar zice, frumoasa zi nelucrătoare dar mi-au lăcrimau ochii prea tare de la atâta lumină orbitoare (scuzați rima involuntară), așa că m-am întors spășită la ale mele.

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns