Călătorii

Philosophenweg: calea filozofilor din Heidelberg

1 ianuarie 2012

Imaginați-vă că este toamna târziu și vă începeți ziua cu o plimbare prin pădure; pe cărare trec pe lângă voi tineri alergând, doamne plimbându-și cățelul și oameni care vor să ia o gură de aer curat. În vale se zărește orașul, iar pe la orele 11 încep să bată clopotele, cântând neîntrerupt pentru vreo 15 minute până când te obișnuiești cu muzica lor și uiți să le mai asculți. Afară sunt 13 grade Celsius, totul este jilav, verde, cu un aer proaspăt de primăvară. Este 1 ianuarie 2012 și vă aflați în Heidelberg, Germania.

* * *

Prima dată am aflat de oraș dintr-un articol, apoi l-am reîntâlnit în cartea lui Liiceanu – Scrisori către fiul meu. Ceva mai târziu, tot într-o carte – Prima mea călătorie în străinătate – am dat peste amintirile lui Matei Pleșu din acea perioadă, când își vizita tatăl, aflat și el în Heidelberg. Am devenit curioasă: ce e cu orașul ăsta, unde se găsește, cum ajung acolo? De Anul Nou m-am dus să îl văd cu ochii mei.

După ce în prima zi vizitasem castelul și orașul, a doua o rezervasem pentru Philosophenweg și hoinărit prin pădurile din jur. Cărarea filozofilor șerpuiește domol prin pădurea de pe dealurile ce mărginesc râul Neckar, se intersectează cu alte trasee care urcă tot mai sus, printr-o ceață groasă. Am ajuns acolo pe niște scări ce pornesc chiar de lângă Podul Vechi – de sus zărești în vale orașul și castelul Heidelberg, apoi doar pădurea, marcajele și câte un semn care te avertizează că pe acolo trec iepuri: ești în mijlocul naturii și în același timp ești aproape de oraș și de civilizație.

Dacă tot ajunsesem pe Philosophenweg de ce să nu continui plimbarea până pe Heiligenberg? Este un deal pe care se găsesc câteva ruine interesante și se poate ajunge pe traseul Philosophenweg – Bismarksäulenweg – Michelsberg. Urcând dealul ajungi, la un moment dat, chiar în mijlocul norului de ceață ce învăluia fiecare vârf de deal din Heidelberg în acea primă zi din an, transformând pădurea într-una fantomatică, ireală și incredibil de frumoasă.

Prima oprire – ruinele Bisericii Sfântul Ștefan, un turn singuratic în care poți urca până în vârf, pentru o privire asupra orașului. Din mănăstirea benedictină construită în secolul 11 nu au mai rămas acum decât fundațiile. După un alt sfert de oră de mers pe jos ajungi la un alt obiectiv: Thingstätte, un amfiteatru în aer liber construit de naziști în 1935. Te poți plimba liber prin spațiul acum părăsit – din vârful treptelor, din cel mai înalt punct al dealului învăluit de ceață, ai senzația că privești într-un hău infinit: nu se mai zărește nimic în jur, nici oameni, amfiteatru sau pădure.

Abația Sfântul Mihai, construită pe ruinele unui templu celtic, se găsește la doar câțiva pași de Thingstätte. Și din ea au mai rămas doar ruinele și un turn mai înalt în care urci cu teamă pe treptele umede și înguste. Locul a fost abandonat încă din secolul 16, dar este îngrijit și e fermecător, numai bun pentru colindat într-o după amiază de vacanță.

Pe Heiligenberg se poate ajunge și cu mașina, drumul asfaltat ducând într-o parcare de unde se merge pe jos până la Thingstätte și Abația Sfântul Mihai. Există și o grădină de vară în apropiere, pentru cei care merg acolo în sezonul cald.

Una peste alta o plimbare pe Philosophenweg și Heiligenberg îți poate ocupa toată ziua. La coborâre nu îți mai rămâne decât să privești încă o dată Heidelberg de sus, dintr-un pavilion de lemn, și să te oprești direct într-una dintre multele cafenele din orașul vechi, pentru un Gluchwein și niște cârnați prăjiți – așa, ca să compensezi pentru toată energia consumată mergând pe dealurile din Heidelberg.

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: treptele care urcă spre Philosophenweg pornesc de lângă Podul Vechi – uitați-vă după indicatorul care arată direcția spre Philosophenweg. În pădure mai multe marcaje indică diferitele trasee.

Philosophenweg01.JPGPhilosophenweg02.JPGPhilosophenweg03.JPGPhilosophenweg04.JPGPhilosophenweg05.JPGPhilosophenweg06.JPGPhilosophenweg07.JPGPhilosophenweg08.JPGPhilosophenweg09.JPGPhilosophenweg10.JPGPhilosophenweg11.JPGPhilosophenweg12.JPGPhilosophenweg13.JPGPhilosophenweg14.JPGPhilosophenweg15.JPGPhilosophenweg16.JPGPhilosophenweg17.JPGPhilosophenweg18.JPGPhilosophenweg19.JPGPhilosophenweg20.JPGPhilosophenweg21.JPGPhilosophenweg22.JPGPhilosophenweg23.JPGPhilosophenweg24.JPGPhilosophenweg25.JPGPhilosophenweg26.JPGPhilosophenweg27.JPGPhilosophenweg28.JPGPhilosophenweg29.JPGPhilosophenweg30.JPGPhilosophenweg31.JPGPhilosophenweg32.JPGPhilosophenweg33.JPGPhilosophenweg34.JPGPhilosophenweg35.JPGPhilosophenweg36.JPGPhilosophenweg37.JPGPhilosophenweg38.JPGPhilosophenweg39.JPGPhilosophenweg40.JPG

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply Roxana 6 februarie 2012 at 10:38 am

    Foarte frumos, ce culori de toamna tarzie iar ceata adauga si ea un pic de magie locurilor. E cu siguranta un orasel in care te poti pierde in ganduri o perioada buna de timp.

  • Reply Liliana 6 februarie 2012 at 8:40 am

    Ah, chiar am fost şi eu pe-acolo, acum, vreme de câteva minute. Mulţumesc!

  • Reply Ioana@m-v 6 februarie 2012 at 9:33 am

    Aaa…ce frumos…intotdeauna m-au atras locuri dintr-astea  numite  "calea filosofilor" si am fost convinsa ca ele predispun la revelatii, ti se dezvaluie intelesuri ascunse, devii un mic filosof si tu, ce mai, daca le parcurgi. Imi pare un drumeag printr-o padure frumoasa, cam ca cele din Apusenii nostri, toamna. O plimbarica romantica, numai buna de facut in prima zi a anului, sa te limpezesti dupa cheful nocturn, s-o luam pragmatic. Nu stiam de marii nostri filosofi ca s-au plimbat pe acolo si ma gandesc ca s-ar putea face ceva sa ramana asta in eternitate, cum de exemplu i-au facut rusii lui Lenin o mica statuie pe poteca ce coboara, in insula Capri, din gradinile lui Augustus spre Via Krupp. Nu neaparat o statuie, da' macar o placuta pe un copac le-ar putea face si ai nostri: aici marele filosof roman x a facut asta sau ailalta, la cotitura asta a avut marea revelatie care a dus-condus la …la…nu-s eu omu  potrivit sa scrie la ce, habar n-am ce au facut cei doi in filosofie.
    Faine fotografii si mi-a  placut  amfiteatrul 🙂

  • Reply Narcisa 6 februarie 2012 at 11:30 am

    cărarea filosofilor mi-a amintit de parcul filosofilor din Capri. e o grădină destul de sălbatică unde găseşti din loc în loc pietre pe care sunt scrise citate din filosofi celebri. e frumoasă experienţa. 😀

  • Reply Anca 6 februarie 2012 at 11:43 am

    In oras e cam greu sa te adancesti in ganduri – e destul de animat, dar prin padure da 🙂

  • Reply Anca 6 februarie 2012 at 11:46 am

    Ah, ma tot “tease”-uiti cu insula Capri, vad… 😀

  • Reply catherine 6 februarie 2012 at 10:25 pm

    interesantă alegere pentru petrecerea noului an…

  • Lasă un răspuns