Cărți

Paul Brunton, India secretă

6 ianuarie 2014

Cartea e din biblioteca de călătorie a maică-mii – astă vară am luat-o cu mine, am pus-o într-un dulap și am uitat de ea. Săptămâna trecută, rămânând fără nimic de citit, am început să scotocesc prin rafturi și am dat și de cartea lui Paul Brunton și am zis hai să văd dacă-i ceva de capul ei. După care n-am mai putut s-o las din mână…

Nu este propriu zis o carte de călătorie, ci mai degrabă o carte despre o călătorie spirituală a autorului care pleacă în India la începutul anilor ’30 în căutarea unui maestru yoghin. Asta era înainte ca yoga să fie la modă în occident, cuvântul guru nu avea și conotații negative, călătoriile se făceau cu vaporul, iar Imperiul Britanic se întindea până hăt departe.

Brunton a întâlnit de toate în călătoria sa de la un capăt la altul al Indiei: un vrăjitor din Egipt, o femeie-fachir, yoghini înțelepți, șarlatani de bâlci, un Mesia, un astrolog și diverse personaje mai mult sau mai puțin colorate și fantastice. Unele ”minuni” la care este martor rămân un mister pentru un om rațional (o vrabie este înviată pentru jumătate de oră, din aer sunt recompuse parfumuri de flori, obiecte din metal sunt făcute să se miște de la distanță, ș.a.m.d.) – nici măcar scepticismul european al autorului nu găsește un răspuns pentru ele; altele, în schimb, sunt simple înșelătorii de stradă. Dar cea mai mare ”minune”, ultima sa victoriei în India secretă, este cucerirea Eului și trăirea stării de extaz pe care o căutau și o trăiau yoghinii. Eul care este de natură divină și a cărui întâlnire înseamnă fericirea, Nirvana, pentru că este reîntâlnirea cu Dumnezeu.

Recunosc că m-au emoționat unele pasaje și mi-am pus o mulțime de post-it-uri peste tot de ajunsese să arate cartea ca un evantai 😊 Eu am o ediție veche din 1991 cu o tonă de virgule puse aiurea și multe litere mâncate, fără prefață sau o introducere ca să știi despre ce & cine este vorba, însă văd că a apărut o ediție nouă a cărții, dar și volumul Un eremit in Himalaya.

”- Dar unde să caut? Unde să merg?
– Caută în tine însuți: numai și numai în tine vei găsi răspunsul!
– Am căutat în mine și nu am găsit decât ignoranță.
– Ignoranța nu este decât a gândurilor dumitale.”
(întâlnirea cu Înțeleptul care nu vorbește niciodată)

”Văd cu o limpezime neașteptată că mintea îmi creează singură probleme ca să se chinuie apoi zadarnic să le soluționeze.” (oh, I can understand that…)

”Când te vei întoarce printre ei vei păstra această pace în dumneata. Grație ei vei lepăda gândul că ești un trup, un creier aparte; vei simți curgând în dumneata un val binefăcător, vei uita personalitatea dumitale, căci vei fi orientat firul vieții dumitale spre aceasta. La aceste cuvinte înțeleptul îmi așeză în mâini capătul unui fir de lumină.” (prima întâlnire cu Mahariși, care va deveni maestrul său)

”Pune-ți fără întrerupere aceste întrebări: cine sunt? Analizează Eul până la adâncimile lui cele mai ascunse. Încearcă să găsești punctul unde începe Eul-gândire. Caută mai departe, urmează-ți meditația, întoarce-ți atenția înlăuntrul dumitale. Într-o zi roata gândurilor care se învârtește fără întrerupere te va duce până la punctul unde intuiția va izvorî spontan din adâncul ființei dumitale. Urmeaz-o, oprește atunci orice gând și vei atinge ținta.” (Mahariși)

”Nici un om nu este dat la o parte din această conștiință divină: el singur se exclude pe sine. Omul merge și caută în depărtări secretul vieții, în timp ce pasărea așezată pe o creangă, copilul în brațele mamei lui au dezlegat enigma și o poartă scrisă pe fruntea lor.”

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply catherine 6 ianuarie 2014 at 6:39 pm

    Anca, am şi eu cartea asta în bibliotecă, tot aşa, luată anul trecut din biblioteca părinţilor. Diferenţa este că eu am şi citit-o acum 20 de ani, dar ce folos, că nu-mi amintesc nimic. Îmi pare bine că mi-ai amintit s-o scot la interval 🙂

  • Reply Anca 7 ianuarie 2014 at 10:05 am

    Tot cu coperta neagra ca noaptea e si editia ta?

  • Reply catherine 7 ianuarie 2014 at 8:10 pm

    şi cu o siluetă mov pe ea…

  • Reply Anca 8 ianuarie 2014 at 9:37 am

    Exact 🙂

  • Reply Lucian 9 ianuarie 2014 at 8:05 pm

    In schimb "Un eremit in Himalaya" nu prea e de acelasi calibru, as zice eu, dupa o rasfoire atenta; se pare ca dupa succesul neasteptat al "Indiei secrete" Brunton incepuse sa se ia prea tare in serios 🙂

  • Reply Anca 10 ianuarie 2014 at 9:20 am

    Pacat. Inca nu am citit-o, dar poate intr-o zi…

  • Lasă un răspuns