Bucureşti

Parcul Verdi: toamnă timpurie

4 septembrie 2011

Weekendul ăsta m-am gândit la o vară de acum câțiva ani și la o dimineață de iulie, o sâmbătă, parcă. Rareori știi ce însemnătate au lucrurile atunci când se petrec, de abia ulterior realizezi că, poate, dimineața aia de vară era doar prima piesă dintr-un puzzle mai mare care te va ține ocupat mult timp și-ți va da ceva bătăi de cap, căci jocul nu vine într-o cutie, cu o imagine pe ea, ca să-ți ușureze ție viața, primești doar piese, multe și mărunte, pe care trebuie să le pui cap la cap sau să le arunci cât colo. Și fără să-ți dai seama ești atât de prins cu potrivirea pieselor încât uiți să te bucuri de joc sau să-l pui deoparte când simți că te scoate din minți.

Vara aia am simțit-o ca pe o adevărată vacanță, aveam primele piese din puzzle, dar nu hotărâsem nimic în privința lor. Eram, deci, liberă, cum sunt numai oamenii tineri, câteodată, când lumea li se pare un loc ce promite nesfârșite lucruri minunate. Nu e nevoie de multe ca să te simți așa, mie îmi ajungeau un tramvai (5, de la piața Gemeni), un parc (Verdi) și o piscina (Blue Ciel). Acolo îmi alegeam un șezlong lângă piscină, îmi desfăceam umbrela și leneveam toată ziua, citind. Tocmai descoperisem realismul magic așa că probabil îl citeam pe Márquez între o tură de bazin și una de soare. La întoarcerea acasă o luam pe o alee din parcul Verdi, lungă și mărginită de castani înalți, alee care-mi plăcea foarte mult, iar apoi, din piață, îmi alegeam niște fructe. Era suficient ca să fiu fericită. După vara aia n-am mai mers nici la piscină, nici în Verdi. M-am gândit câteodată s-o fac, dar am lăsat gândul să se stingă, eram preocupată cu jocul meu de puzzle, nu voiam să-mi amintesc cum fusese înainte de el.

Septembrie 2011. Vara s-a terminat, mă gândesc la aleea aceea care-mi plăcea, la jocul de puzzle pe care l-am pus deoparte, la mine. Toamna timpurie, colorată și vie, își așteaptă poveștile și muzica ei proprie.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Gabriela Cimpoca 4 septembrie 2011 at 7:29 pm

    Mai intotdeauna toamnele sunt (prea)timpurii, uite, cum e si asta! Mai ales daca verile trec in fuga pe langa tine!

  • Reply Anca 5 septembrie 2011 at 11:56 am

    Cam asa…

  • Reply Mihaela M 7 septembrie 2011 at 11:48 am

    Toamna imi vine dor de duca…sa schimb jobul, sa plec din tara:)sa fac alta calatorie:)

  • Reply Anca 7 septembrie 2011 at 11:57 am

    Eu in schimb devin nostalgica… De calatorit am tot timpul chef, oricum 🙂

  • Lasă un răspuns