Călătorii

Oxford: o plimbare pe malul Tamisei

14 aprilie 2012

După ce acum doi ani am vizitat Cambridge, anul acesta a venit timpul să vizitez celălalt faimos oraș universitar din Anglia – Oxford. Între cele două localități există o veche (și tradițională) rivalitate, așa că eram curioasă să văd care dintre ele este – din punctul de vedere al unui călător grăbit – câștigător la capitolul ”atractivitate”.

Imediat după ce ajungi în Oxford observi că orașul este, spre deosebire de surata sa din est, mult mai mare și mai industrial. Dacă în Cambridge ai senzația că te plimbi printr-un campus mai larg, în Oxford simți că te plimbi printr-un oraș tipic englezesc care, întâmplător, are și o universitate. Există zona centrală în care se găsesc majoritatea colegiilor, dar restul orașului mi s-a părut mai puțin interesant de descoperit la pas. Excepție face colegiul Christ Church, cu multe spații verzi printre care o grădină englezească bine îngrijită, o pajiște largă cu căpriori și fazani și un braț de apă pe care te poți plimba printre lebede și rațe.

Există și în Oxford râuri și canale care pot fi explorate cu barca: Cherwell și Tamisa, cunoscută aici și sub numele de Isis. Poți închiria una dintre acele ”punts” englezești și să pierzi o oră pe canalele înguste ce șerpuiesc pe lângă colegiul Christ Church, dar priveliștile sunt mai puțin frumoase, iar canalul cel mai drăguț, după ce străbate peisajul idilic de lângă Christ Church, se varsă în râul pe care circulă ambarcațiuni mai mari și care, apoi, străbate tăcut o parte a orașului care mi s‑a părut cam cenușie.

Probabil și aici, la fel ca și în Cambridge, ca să îți poți face o părere mai completă despre viața orașului ar trebui să stai mai mult și să cunoști pe cineva care studiază acolo și care să te strecoare (ilicit) in bibliotecile și colegiile oxfordiene, altfel închise vizitatorilor. În majoritatea colegiilor nu se putea intra, Radcliffe Camera era închisă vizitatorilor și nici în unele biserici mai cunoscute nu am putut să arunc un ochi pe motiv de nunți englezești (care sunt foarte drăguțe, apropo, toate doamnele purtau niște pălăriuțe cochete, fără excepție). Desigur, ce ne-am face dacă mii de turiști ar tropăi prin acele spații dedicate studiului, dar chiar și așa mi-a părut un pic rău că nu am putut trage cu ochiul la viața acelor studenți care învață în cea mai veche universitate din Anglia și una dintre cele mai vechi din lume.

Ce mi-a plăcut, ca în multe alte locuri din vestul Europei, este legătura firească și simplă cu natura. Pe pajiștea de la colegiul Christ Church (cel mai mare și mai frumos colegiu din Oxford) pășteau căprioare, în timp ce oamenii alergau pe malul apei sau făceau canotaj sau doar se plimbau. Nimic ostentativ în aceste spații verzi îngrijite și integrate în spațiul urban.

Care dintre orașe mi-a plăcut cel mai mult? Aș zice că alegerea mea ar fi Cambridge, pentru frumusețea unei plimbări cu barca pe râul Cam, într-o zi ploioasă. Oxford mi s-a părut un oraș mai pragmatic, care îți suscită mai puțin imaginația. Nu mă pot opri să mă întreb, totuși, cum o fi să fii student la Oxford sau la Cambridge, să studiezi în bibliotecile din Oxford în care au învățat Lewis Carroll, Winston Churchill și Stephen Hawking, să te plimbi pe culoarele din Cambridge pe care au umblat Charles Darwin, Salman Rushdie și…Stephen Hawking. Într-o zi poate o să aflu, din povestirile altcuiva…

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: Oxford se găsește la 1 ½ – 2 ore de Londra. Dacă nu sunteți cu mașina puteți ajunge acolo cu autocarele National Express care au ca punct de plecare Victoria Station din Londra (plus alte stații de pe traseu), dar și aeroportul Luton, pentru cei care vor să meargă direct de la aeroport. Prețul unui bilet este de 10 – 15 lire, în funcție de punctul de plecare și data la care vă cumpărați biletul online. Biletul este fie livrat pe email și trebuie tipărit, fie se ridică de la unul din birourile National Express – de exemplu pentru returul din Oxford a trebuit să îmi ridic biletul de la ei, pe baza chitanței primite pe email. La Oxford se poate ajunge și cu trenul, din gara Paddington din Londra, uneori biletele sunt chiar mai ieftine cumpărate din timp (4 lire, cel mai mic preț).

You Might Also Like

12 Comments

  • Reply Larisa 18 aprilie 2012 at 10:29 am

    Foarte faine fotografiile. Arata foarte frumos oraselul, si mai ales cladirile…

  • Reply Liliana 18 aprilie 2012 at 10:32 am

    Şi mie tot Cambridge-ul mi-a plăcut mai mult. Însă nu pot să nu mă dezleg de faptul că multe minţi ce au condus lumea au şcolit pe-acolo, e cumva ceva ce-mi scapă … aşa simt.

  • Reply Anca 18 aprilie 2012 at 11:12 am

    Noroc de soarele (cu dinti) din ziua aia 🙂

  • Reply Anca 18 aprilie 2012 at 11:12 am

    Aha, avem aceeasi preferinta, deci 🙂 Mie mi se pare ca imi scapa ceva in fiecare calatorie.

  • Reply La Ra 18 aprilie 2012 at 11:56 am

    De acord, si eu prefer Cambridge. l-am vizitat acum vreo doua luni, si strecurandu-ne din greseala intr-o incinta interzisa, am dat de Stephen Hawking, insotit de un caine.
    Cambridge e mai boem, Oxford e mai comercial. Frumoase amandoua, oricum.

  • Reply Anca 18 aprilie 2012 at 12:15 pm

    Wow, v-ati intalnit cu Stephen Hawking? Ce fain 🙂

  • Reply La Ra 18 aprilie 2012 at 4:27 pm

    da, dar atat, evident. totul s-a petrecut foarte repede, era pozitionat retras, in dreptul unei usi mai ferite, cred ca astepta sa i se deschida. ne-am cam simtit prost, dar am ajuns din intamplare acolo, nu am trecut intentionat peste restrictiile de acces, am mers unde m-a dus aparatul de fotografiat 🙂

  • Reply Alina 18 aprilie 2012 at 9:16 pm

    Excelent articolul, imi pare rau ca nu e mai lung, as mai fi vrut sa citesc si sa ma uit la poze! 🙂 Ai surprins asa bine atmosfera de acolo!

  • Reply Anca 18 aprilie 2012 at 9:49 pm

    Multumesc, Alina 🙂

  • Reply Anca 18 aprilie 2012 at 10:05 pm

    Chiar si asa, tot e draguta intamplarea. As vrea sa patesc si eu d'astea. 😛

  • Lasă un răspuns