Călătorii

Oranienbaum (Lomonosov): piață de târguieli și palat domnesc

11 august 2011

Pentru că Peterhof se poate vizita lejer în jumătate de zi, după amiază am zis să mai văd un palat, maxim două, harta pe care o aveam îmi arăta o mulțime de locuri numai bune de explorat prin zonă.

Oranienbaum, care e la doi pași de Peterhof, părea alegerea logică, așa că m-am îmbarcat încă o dată în trenul local cu gândul să vizitez Palatul Menshikov (Grand Menshikov Palace, a nu se confunda cu Palatul Menshikov din Sankt Petersburg), atâta doar că ajungând în gara din Oranienbaum nimeni nu părea să știe nimic de un asemenea palat.

Nu-i nimic, am luat-o spre piața locală care aduce izbitor cu una dintr-un orășel de provincie românesc cu legumele sale și mărfurile ieftine aduse de cine știe unde, am dat o raită pe la biserica localității (la intrare eternele cerșetoare) și apoi am descoperit parcul de care zicea și-un nene pe Wikipedia cum că ar merita vizitat.

Minunat, plătesc biletul (140 ruble), casierița mă întreabă insistent ceva, eu mă gândesc că or avea și ăștia preț mai mare pentru turiștii străini și tac ca melcul, doamna repetă întrebarea, eu mă fac că nu înțeleg, femeia se satură de mine și-mi dă biletul iar eu mă strecor fericită înăuntru.

Pentru început nimic spectaculos, un parc, un lac cu câteva bărcuțe, copaci, o tarabă de înghețată cu prețuri mai mari ca-n centrul Moscovei, apoi, deodată, ajung lângă zidul unei construcții și trag cu ochiul printre gratii: grădină mare în stil franțuzesc, clădire frumoasă în partea de sus, mulți muncitori lucrând de zor la aranjarea grădinii – locul pare minunat, atâta doar că nu se poate vizita deocamdată.

Ajungând pe partea cealaltă văd și multe utilaje, căci clădirea, foarte frumoasă de altfel, fusese într-o stare proastă, dar urma să fie adusă la gloria de altădată. Admirabil, zic eu, că vor să-și salveze clădirile de la ruină și uitare.

Mult mai departe în parc (domeniul este imens), găsesc o căsuță mică roz-pal care fusese complet renovată (The Chinese Palace?!), se mai făceau niște retușuri în interior – arăta minunat în soarele verii, pe cărări se turna pietriș, două statui albe împodobeau pajiștea, un mic lac strălucea lângă niște coloane cu iederă – un loc perfect pentru un picnic sau o carte citită pe iarbă.

Se lucra peste tot în parc și erau multe clădiri frumoase, unele încă în paragină, dar totuși fermecătoare. Palatul Menshikov însă nu se arăta nicăieri, habar n-am dacă era cel la care se lucra intens, dacă se ascundea în alt colț al parcului sau era dincolo de oraș. Am aflat ulterior că programul de renovare se datorează faptului a domeniul a intrat în administrația Peterhof-ului.

Înapoi în oraș mă gândesc că am timp să vizitez și Palatul Kronstadt. Întreb la gară de tren, doamnele sunt un pic nedumerite, în cele din urmă una din ele imită cu două degete un omuleț care merge pe jos… cum, să merg pe jos până acolo?! Da, da, îmi confirmă ea, și-mi indică o direcție vagă.

În sfârșit, o iau înspre mare, pe lângă clădiri care arătau ca niște cămine de nefamiliști, până ajung într-o parcare de nave: vapoare în stânga, Golful Finlandei în dreapta și o ploaie de vară deasupra mea.

Oranienbaum se răcorește cu bulbuci și soare filtrat de nori, zona e pustie și ai senzația că ai ajuns la capătul lumii, moment în care realizez cât de tare mă dor picioarele și cât de obosită sunt. Renunț la imposibilul Kronstadt, mă întorc la Sankt Petersburg.

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: cu trenul suburban care leagă Sankt Petersburg de Oranienbaum; de la Peterhof la Oranienbaum se fac 5, maxim 10 minute.

You Might Also Like

2 Comments

Lasă un răspuns