Bucureşti

Observatorul Astronomic din București & Casa Bosianu

26 noiembrie 2011

Există două locuri în București din care poți privi stelele. Unul este deschis publicului – observatorul din bulevardul Lascăr Catargiu. Altul e deschis doar cercetătorilor –cel din Filaret, lângă Parcul Carol. Spre sfârșitul anului trecut l-am vizitat pe cel de-al doilea și am rămas fermecată.

* * *

Dacă ajungi la observator toamna când se colorează frunzele și te plimbi pe aleile ce leagă clădirea observatorului de Casa Bosianu te poți crede cu ușurință pe domeniul tihnit al unui conac. Liniștea și vegetația bogată te fac să crezi că ești departe de oraș, când tu de fapt ești chiar în mijlocul lui.

În secolul 19 însă, când a fost construită Casa Bosianu, terenul se afla în afara Bucureștiului, pe dealul Filaret. Juristul și omul politic Constantin Bosianu își construiește între 1853 – 1859 casa care îi poartă numele, o clădire elegantă cu un aer romantic neogotic. La moartea sa imobilul trece în proprietatea statului și ajunge să găzduiască Serviciul Meteorologic al României. De abia în 1908 se înființează Observatorul Astronomic și Meteorologic și se construiește clădirea principală, executându-se de către Gautier, constructor de instrumente de precizie la Paris, partea mecanică a ”marelui ecuatorial” și cupola cu diametrul de 11 m. Instrumentele optice construite atunci sunt și acum păstrate cu grijă într-o sală-muzeu, unele fiind printre cele mai valoroase din lume, cum este Cercul meridian, un instrument masiv și complex care măsoară și înregistrează poziția stelelor.

Casa Bosianu, cu alura sa de mic palat romantic, e folosită în continuare. S-au păstrat ușile de lemn decorate discret cu vitralii cu tricolorul românesc, o bibliotecă mică și cochetă și mobilierul de pe vremea când clădirea a găzduit, pentru puțin timp, Guvernul țării. În clipa de față observatorul nu mai este folosit decât foarte rar. Poluarea luminoasă, localizarea în mijlocul orașului și alte piedici fac imposibilă observarea stelelor din bătrânul observator. Specialiștii noștri cumpără timp la observatoarele din alte țări, cum este cel din Chile unde condițiile sunt perfecte: multe zile senine, aer uscat, altitudine mare.

Construirea unui alt observator în România se pare că nu este fezabilă. În afară de costurile foarte mari mai sunt și alte aspecte care ridică probleme, de exemplu umiditatea excesivă pentru niște instrumente atât de delicate.

Nu, nu am văzut nicio stea la Observatorul Astronomic. El însuși este o mică stea apusă, o bijuterie veche rătăcită printre copacii din Parcul Carol. Într-o zi, poate, va face parte din Parcul Național al Științei și Tehnicii care se dorește a se construi în parc și atunci va străluci din nou.

Observator02.JPGObservator03.JPGObservator04.JPGObservator05.JPGObservator06.JPGObservator07.JPGObservator08.JPGObservator09.JPGObservator10.JPGObservator11.JPGObservator12.JPGObservator13.JPGObservator14.JPG

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply catherine 14 ianuarie 2012 at 1:14 pm

    frumos articol, felicitări!

    aş avea totuşi o întrebare: cum ai pătruns acolo?! nu de alta, dar i-am dat târcoale de muulte ori…

  • Reply Anca 14 ianuarie 2012 at 1:24 pm

    Multumesc, Catherine.

    Vizita a facut parte dintr-o excursie de o zi organizata de Bucurestiul meu drag (www.orasul.ro) si Asociatia Zeppelin. Sper sa se mai organizeze si alta data 😐

  • Reply Orjen 11 aprilie 2013 at 5:31 pm

    Ce poze frumoase, ma duc cu gandul la romane politiste intr-un cadru tomnatic undeva in Scotia. Foarte frumos.

  • Lasă un răspuns