Călătorii

O zi la Nara

8 august 2013

În a șaptea zi în Japonia și aproape jumătate din vacanță deja consumată m-am dus până la Nara, oraș greu de ratat pentru că este una dintre atracțiile majore ale țării. Nara a fost capitala Japoniei într-o vreme, așa că abundă în temple și în… căprioare. Căprioara este un animal de origine divină în Nara și evident că și-a luat nasul la purtare și n-are nici un fel de frică de oameni, care sunt priviți ca o bună sursă de biscuiți (shika sembei).

* * *

Partea mai veche din Nara în care se găsesc toate atracțiile turistice nu e în nici un fel delimitată de restul orașului, adică nu sunt garduri dincolo de care să stea cornutele cu coadă ca un pămătuf – nu, ele se plimbă liniștite pe trotuar și se țin cu insistență după oricine are o firimitură de biscuiți pentru ele. Biscuiții ăștia sunt vânduți peste tot în Nara și sunt special făcuți pentru căprioare și cerbi – nu am gustat, că nu păreau așa apetisanți, dar chiar dacă nu aveți biscuiți la voi nu disperați! Mie mi-au mâncat și cojile de banane, iar pe o alta am văzut-o mâncând tacticos hârtia cu care era sigilată o lanternă de piatră.

Nara = căprioare + temple, cam asta e formula unei destinații turistice în care o zi de abia îți ajunge să vezi jumătate din atracții. Avem așa, în ordinea în care le-am vizitat: Grădina Yoshikien, o grădină japoneză care s-a gândit să atragă mai mulți vizitatori oferind acces gratuit turiștilor străini, pentru că chiar lângă ea este o altă grădină, mai faimoasă, care nu oferă nicio gratuitate. La Yoshikien am văzut o grădină de mușchi verde (moss garden) care era în refacere, adică stătea acoperită cu o plasă – la gestul meu de a mângâia cu mâna prețiosul mușchi a țipat ca din gură de șarpe o doamnă aflată în celălalt capăt al grădinii, pentru că se pare că mușchiul ăsta verde pe care noi, europenii, nu dăm doi bani, este foarte prețios în Japonia. Interesant, am văzut o grădină de pietre, una de mușchi, e clar că japonezii pot transforma absolut orice într-o grădină…

Apoi am avut o ședință foto cu niște căprioare care se odihneau la umbră (ce tare, să te poți apropia de un animal sălbatic și acesta să nu fugă! 🙂 ), după care am ajuns la cel mai fain templu din Nara: Tōdai-ji. Aici se găsește un Buddha cât casa, la propriu, este atât de mare încât, deși stă în poziția lotus, capul îi ajunge în tavan. Impresionant de-a dreptul, e cel mai mare Budhha văzut vreodată de mine! Pe lângă el niște personaje fioroase cu mutre de yakuza medievali, probabil body-guarzii dânsului. Daibutsu-den, casa acestui mare Buddha, este considerată cea mai mare clădire din lemn din lume.

Mergând la întâmplare după aceea, am ajuns la niște clădiri cocoțate pe un deal – Nigatsudo Hall & Sangatsudo Hall, cu o vedere frumoasă asupra orașului. Nara e foarte mare așa că mergând spre următorul templu, cel cu pădurea de lanterne de piatră, am trecut pe lângă niște magazine de suveniruri la care își făceau veacul alte familii de căprioare și căpriori. Pur și simplu animalele astea sunt în număr mare peste tot, se pare că nu folosesc contracepția.

Imaginați-vă o pădure de lanterne de piatră într-o pădure de conifere, iar printre toate astea câte o căprioară rătăcită care devastează lanternele ronțăind hârtia de pe ele. Este Marele Altar Kasuga, alt loc de basm. Pentru că e o zonă împădurită se pot face și trasee prin pădure, pentru cine are timp de așa ceva. Altfel ai destule de văzut doar mergând dintr-un loc în altul: lacuri, parcuri și grădini. Ultima grădină a fost Daijoin Temple Garden Cultural Hall, unde era cât pe ce să nu mai pot intra pentru că era 16.50 și la 17 închideau. A trebuit să-mi negociez intrarea cu tupeu, i-am zis japonezului de la intrare “10 minutes”, iar el mi-a răspuns “5 minutes”. În orice caz grădina chiar se vizita în 5 minute, nu era foarte mare, dar avea un pod roșu splendid lângă care m-am pozat, evident, și eu, pentru că aveam o fustă tot roșie 😊

Pe scurt, așa a fost la Nara. În afară de Tōdai-ji, unde se plătește bilet de intrare, în rest n-am plătit nimic. Dacă vrei să vezi interiorul fiecărui templu de acolo și să vizitezi fiecare grădină, atunci da, vei avea de achitat bilete de intrare, dar nu e obligatoriu. Nu am apucat să vizitez absolut tot, unele temple erau pur și simplu prea departe ca să ajung și acolo. La plecare, când deja se însera (în Japonia se înserează foarte devreme!) am văzut o grămadă de japonezi care aranjau niște vaze înalte de plastic în diverse moduri în dreptul templelor – cred că urma să se întâmple ceva frumos în seara aia, ceva ce eu nu mai aveam să văd…

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns