Călătorii

O zi în New Delhi

10 septembrie 2017

New Delhi e privit de multe ori ca un oraș de tranzit, în care nu prea ai ce să vezi în afară de Red Fort, însă când m-am apucat să caut mai multe informații despre oraș am găsit o mulțime de locuri de vizitat și mi-am rezervat vreo trei zile pentru asta. Dacă în prima zi vizitasem Old Delhi, venise timpul pentru New Delhi pentru care îmi pregătisem un traseu destul de ambițios pe care voiam să-l parcurg în principal cu ricșa.

* * *

Însă când i-am rugat pe cei de la recepția hotelului să mă ajute cu un taxi până la mormântul lui Safdarjung, aceștia mi-au propus o altă variantă: să închiriez un taxi pentru o zi. Era o variantă mai costisitoare, pentru care urma să plătesc 1600 rupii (96 de lei) pentru un taxi cu aer condiționat și pentru o durată de 8 ore (sau 80 de km, care în Delhi, mi s-a spus, e greu de depășit), dar care s-a dovedit o alegere foarte bună: a fost o zi caniculară, cu 38°C și umiditate foarte ridicată și de fiecare dată când ieșeam din taxi ca să vizitez ceva mă simțeam de parcă intram într-o saună încinsă la maxim. Șoferul care m-a plimbat prin Delhi a fost tot cel care mă luase de la aeroport și după ce am stabilit traseul final (a trebuit să renunț la un templu pentru că era duminică și mi s-a spus că va fi extrem de aglomerat), am ales să vizitez următoarele locuri: Safdarjung’s Tomb – Lotus Temple – ISKCON Temple – Humayun’s Tomb – Agrasen Ki Baoli.

MORMÂNTUL LUI SAFDARJUNG

Am aflat despre locul ăsta de pe un blog din străinătate, l-am pus primul pe listă și nu mi-a părut rău deloc. Este un loc mai puțin cunoscut, cu mai puțini vizitatori și niciun turist străin când am fost acolo și din prima clipă m-am îndrăgostit de simplitatea și frumusețea locului. Safdarjung (sau Safdar Jang) a fost un om de stat și prim-ministru (vizir) în Imperiul Mogul în timpul domniei lui Ahmad Shah Bahadur. Mogulii au lăsat multe morminte în urma lor, toate ca niște palate somptuoase, înconjurate de grădini persane.

Accesul și vizitarea: biletul de intrare costă 200 de rupii (12 lei)

NewDelhi01.JPGNewDelhi02.JPGNewDelhi03.JPGNewDelhi04.JPGNewDelhi05.JPGNewDelhi06.JPGNewDelhi07.JPG

LOTUS TEMPLE

După ce am vizitat primul templu Bahá’í în Haifa, Israel, am descoperit un altul în India. Lotus Temple este principalul templu Bahá’í de pe subcontinentul indian – cu o cupolă în forma de lotus, templul a devenit o mare atracție turistică în New Delhi, cu mulți vizitatori indieni și străini. Era atâta lume acolo, încât am stat la coadă ca să intrăm în templu, o construcție foarte simplă în interior, fără decorațiuni, doar cu multe șiruri de bănci. La fel ca în toate templele indiene, trebuie să te descalți la intrare, iar în interior nu e permis fotografiatul. Fiind un loc de cult, trebuie să păstrezi liniștea, erau oameni care te atenționau, cu zâmbetul pe buze, dacă vorbeai chiar și încet. Lotus Temple e un loc foarte fotogenic, care mie mi-a lăsat o impresie de liniște, în contrast cu mulțimea de vizitatori de acolo.

Accesul și vizitarea: intrarea este liberă

NewDelhi08.JPGNewDelhi09.JPGNewDelhi10.JPGNewDelhi11.JPGNewDelhi12.JPG

ISKCON TEMPLE

În timp ce eram în grădina largă de la Lotus Temple, am zărit în apropiere turlele unui alt templu, de altă factură, și l-am rugat pe șofer să mă ducă și acolo, deși inițial nu era inclus în traseu. S-a dovedit a fi ISKCON Temple, un templu dedicat lui Krishna. A fost prima mea vizită într-un templu hindus și eram foarte curioasă să văd cum e. După ce mi-am lăsat încălțările la standul pentru ”shoes” (toate templele pe care le-am vizitat aveau un astfel de birou pentru păstrarea încălțămintei, deși unii oameni își lăsau pantofii și lângă intrare, nepăziți de nimeni), m-am apropiat, țopăind, de templu. Țopăiam pentru că dalele de marmură frigeau foarte tare și trebuia să cauți zonele umbrite ca să nu te alegi cu arsuri la tălpi.

În interiorul templului, în afară de altarele dedicate zeităților locale, era o zonă centrală în care oamenii stăteau pe jos și îl ascultau cu atenție pe guru. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că predicatorul zilei era un occidental îmbrăcat în straie indiene, care vorbea în limba engleză, în timp ce indianul de lângă el traducea ce spunea în hindi. Se pare că nu era nicio contradicție în asta 😊

După ce am intrat înăuntru am fost poftită să mă așez, dar nu am zăbovit foarte mult pentru că discursul, deși în limba engleză, mi s-a părut că repetă niște lucruri știute de toată lumea. La ISKCON am văzut pentru prima dată obiceiul indienilor de merge în cerc în sensul acelor de ceasornic în jurul unui loc considerat sacru (pentru că Dumnezeu este centrul existenței). Este o formă de adorare care vine în completarea ritualurilor puja, după ce s-au adus diverse omagii zeității respective. Contactul cu aceste zeități indiene vesele și colorate, dichisite ca niște păpușele, m-au făcut să mă gândesc că indienii sunt o nație foarte copilăroasă. Avem și noi statui care plâng și icoane decorate țipător, dar în creștinism totul este tragic, pe când zeii hinduși par foarte veseli și mulțumiți de supușii lor.

Accesul și vizitarea: intrarea este liberă

NewDelhi13.JPGNewDelhi14.JPGNewDelhi15.JPGNewDelhi16.JPG

MORMÂNTUL LUI HUMAYUN

După ISKCON m-a lovit foamea și am făcut o pauză la un restaurant din apropiere. Eram foarte curioasă să experimentez lucruri noi, așa că am ales Murgh Makhanwala, carne de pui cu un sos lung și picant. Am primit o crăticioară plină ochi cu carne de pui și sos, plus niște naan (o pâine subțire și crocantă), o farfurie goală și două tacâmuri, dar fără cuțit. Obișnuită să mănânc ca europenii, cu un cuțit la masă, am cerut și acest obiect, evident că uitaseră să îl aducă. ”No knife!”, mi s-a răspuns prompt. Hm, deci cum procedez cu puiul ăsta cu o grămadă de sos? Trăgând cu ochiul la alți meseni, am ales să procedez ca în Orient, dacă tot eram acolo: am mutat mâncarea încetul cu încetul din castron în farfuria goală și am mâncat cu mâna. M-am felicitat că aveam șervețele umede la mine, dar oricum la final mi-au adus și un vas cu apă pentru spălarea degetelor. Ulterior lipsa cuțitului la masă a devenit ceva obișnuit, multe mâncăruri se mănâncă pur și simplu cu mâna și nu mai simțeam nevoia de tacâmuri. Masa a costat 500 de rupii (30 lei), un singur fel.

După ce am ieșit din restaurant trebuia să îmi găsesc șoferul, care îmi spusese că va parca ceva mai încolo. Am pornit pe jos și am tot mers până mi-am dat seama că mersesem prea mult și nu aveam să îl mai găsesc. Mare noroc că aveam numărul lui, dar mare ghinion că engleza vorbită de el era atât de proastă! După o conversație în care taximetristul se panicase la telefon că m-a pierdut pe traseu, am decis să mă întorc pe același drum până l-am văzut pe partea cealaltă a străzii. Mai avea puțin și mă certa, ceea ce era un pic ciudat, pentru că eu nu eram stresată deloc.

Următoarea oprire era mormântul lui Humayun, al doilea împărat din Imperiul Mogul, care a domnit asupra nordului Indiei, Pakistanului și Afghanistanului. Fiind vorba de un împărat, mormântul său este mult mai vast decât cel al lui Safdarjung, cu multe clădiri și morminte, o grădină uriașă și mult mai mulți turiști, inclusiv străini. Mormântul lui Humayun a fost, de asemenea, și primul mormânt-grădină de pe subcontinentul indian, este sit UNESCO și a trecut prin ample lucrări de restaurare, finalizate recent.

Mi-a plăcut mult la Humayun acasă și dacă inițial estimasem că voi sta jumătate de oră acolo, o dată ajunsă am petrecut peste o oră și aș mai fi stat, dacă nu ar fi fost atât de copleșitor de cald. Humayun’s Tomb este un complex care cuprinde mai multe morminte, clădirea cea mai impunătoare fiind rezervată împăratului însuși. La mormântul lui Isa Khan Niyazi (un nobil paștun) m-am plimbat pe ziduri după ce am făcut zeci de fotografii, am trecut pe sub porta Araba Sarai care duce la mormântul lui Humayun și am intrat în interiorul clădirii unde se găsesc cenotafele (monumentele funerare).

Mogulii erau de religie islamică și toate construcțiile și grădinile portă amprenta acestei religii. Grădina uriașă este o grădină persană cu o arhitectură și un simbolism complexe. La nouă ani după moartea împăratului, văduva sa, Bega Begum, îndurerară de pierderea suferită, și-a dedicat restul vieții ridicării unui complex magnific pe malul râului Yamuna. Este un fel de Taj Mahal în oglindă în care soția i-a dedicat soțului un mormânt ca un palat.

Accesul și vizitarea: intrarea costă 500 de rupii (30 lei)

NewDelhi17.JPGNewDelhi18.JPGNewDelhi19.JPGNewDelhi20.JPGNewDelhi21.JPGNewDelhi22.JPGNewDelhi23.JPGNewDelhi24.JPGNewDelhi25.JPGNewDelhi26.JPGNewDelhi27.JPG

Agrasen Ki Baoli

Era deja târziu când am plecat spre Agrasen Ki Baoli, ultima oprire din ziua aceea. Agrasen Ki Baoli este o fântână în trepte despre care se crede că a fost construită de regele Agrasen, Maharaja din Agroha. E un loc diferit de toate celelalte, poți coborî 108 trepte până jos sau poți să stai, pur și simplu, pe trepte și să pierzi vremea, la fel ca tinerii indieni de acolo.

Accesul și vizitarea: intrarea este liberă

NewDelhi28.JPGNewDelhi29.JPG

TRENURI ȘI BILETE

A doua zi urma să plec spre Agra, iar eu nu aveam bilet de tren 😊 Nu reușisem să îmi cumpăr biletul online, iar în prima zi neglijasem să mă ocup de asta, așa că am decis să fac o oprire la gară și să îmi cumpăr un bilet de acolo. M-am dus la New Delhi Train Station, care este o nebunie, plin de oameni de toate felurile și mulți escroci, șoferul mi-a spus să am grijă și m-a lăsat acolo, urmând să îl sun după ce termin. Dar ce să termin, că nu știam cum să cumpăr bilet!? Am descoperit că în India, ca să îți cumperi bilet de tren de la gară, trebuie să completezi un formular, cu nume, prenume, unde mergi, cu ce tren și la ce oră! După ce am completat formularul în haosul de acolo și am ajuns cu greu la un ghișeu, am aflat că trebuie să merg în altă parte și am urcat la primul etaj unde într-o încăpere uriașă și aproape goală (în contrast evident cu locul înghesuit pentru localnici) era biroul pentru foreigners. Acolo am constat că completasem acel formular degeaba, pentru că trebuia să completez altul, special pentru străini, așa că am luat-o de la capăt. În fine, am completat și al doilea formular și am purces, cu entuziasm, să îmi cumpăr bilet de tren! Dar ghinion, nu aveam pașaportul la mine! Luându-mă după recomandările altora, lăsasem pașaportul în siguranță la hotel și nu aveam la mine decât o copie. ”A copy is not accepted!”, mi-a răspuns, implacabil, funcționarul indian. Îmi pierdusem timpul degeaba.

Totuși, trebuia musai să îmi cumpăr bilet de tren, să îl cumpăr dimineața nu părea o idee așa de bună într-o țară în care, ca să-ți iei un banal bilet, trebuie să completezi formulare și să te legitimezi, așa că l-am rugat pe șofer să încheiem cursa în bazarul din Old Delhi. Știam că în bazar pot găsi soluții la toate problemele mele și chiar așa a fost. Dacă la primul ”birou de turism” care era chiar în stradă nu am putut cumpăra bilet, m-au îndrumat imediat la un altul, unde pentru o taxă de 150 de rupii, mi-au emis un bilet de tren cumpărat online. Aveam bilet și puteam merge la Agra!

Alte locuri din New Delhi: Red Fort și Jama Masjid, Akshardham Temple (un templu nou și uriaș, în care nu am reușit să ajung, dar despre am auzit că este impresionant), Kutub Minar, Hauz Khas Village, India Gate și Parlamentul, Purana Qila, Lodi Gardens, Laxminarayan Temple, Chhatarpur Temple, Tughlaqabad Fort.

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns