Călătorii

O zi în Berlin

9 august 2015

Înainte de a pleca mai departe spre Copenhaga am avut o zi întreagă numai pentru Berlin. Mi-am luat micul dejun în părculețul din curtea hotelului și am plecat la plimbare cu gândul să mă opresc întâi la un supermarket să mă aprovizionez cu apă și…hm, ciocolată.

* * *

Era dimineață, eram odihnită, orașul mă aștepta să îl explorez, iar supermarketul era închis. Uitasem că era duminică, zi de odihnă inclusiv pentru magazine. Nu îmi venea să cred, am traversat strada și am mers pe jos ba într-o parte, ba-n-alta, doar-doar voi găsi ceva deschis, să îmi cumpăr măcar o sticlă de apă. Nimic, până și la turcul din colț erau trase obloanele, semn că se integrase foarte bine în Germania.

Prima oprire urma să fie Palatul Charlottenburg, așa că am luat metroul până la Mierendorffplatz de unde am luat-o pe Kaiserin Augusta Alee, pentru că mi s-a părut mie că o stradă cu un astfel de nume nu poate să ducă decât la palat. 800 de metri mai târziu m-am oprit, ceva nu părea să fie în regulă – greșisem drumul.

M-am întors. Deja entuziasmul meu se diminuase simțitor, nu prea-mi ieșea nimic de dimineață. Charlottenburg, o dată descoperit, nu mi s-a părut extraordinar, ci mai degrabă o versiune mai modestă a Palatului Versailles. Grădina din spatele palatului era cochetă și îmbietoare, dar n-am zăbovit prea mult – mă aștepta Potsdamer Platz, cu clădirile sale de birouri și rămășițele din Zidul Berlinului pe care se fotografiau câțiva turiști.

De acolo nu a mai fost decât pas până la Topographie des Terrors, un muzeu indoor și outdoor dedicat ororilor nazismului. Se pot vedea fotografii din mai multe perioade și mai multe țări – te uiți și te întrebi cum s-au putut întâmpla astfel de lucruri, dar de fapt n-ar trebui să ne mirăm foarte tare, și în ziua de azi unii ar fi dispuși să facă din „ceilalți” săpun, că așa au înțeles ei să fie oameni.

În apropiere era un balon staționar în care te puteai urca pentru o panoramă asupra orașului – eu am preferat să o iau spre Check Point Charlie, fost punct de trecere între Berlinul de Est și cel de Vest, acum un simplu loc turistic unde, contra cost, te poți fotografia cu falși soldați americani. Rămășițele vechiului Berlin sunt ascunse în spatele unor ziduri înalte și transformate în muzeu pentru turiștii occidentali. Nu am intrat, că am trăit pe viu comunismul, nu e nevoie să mai și plătesc pentru asta. După Berliner Dom, Alte Nationalgalerie și o plimbare pe malul râului Spree am încheiat ziua în Alexanderplatz.

Berlin mi s-a părut un oraș viu și un amalgam interesant de influențe culturale și probabil faima sa de oraș original stă și în capacitatea sa de a-i primi și integra pe cei mai diferiți dintre locuitorii săi. Se simte un aer de libertate, poți fi cine vrei tu să fii și asta nu deranjează pe nimeni. Știu că nu am apucat să văd decât o infimă parte din tot ce reprezintă Berlinul și probabil nu ar strica o revenire acolo – nu de alta, dar nu am ajuns nici la Schloss Sanssouci din Potsdam și am auzit că e un loc tare fain…

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns