Bucureşti

Muzeul Satului: Namaste și costume coreene

6 iunie 2015

Muzeul Satului este unul din locurile mele preferate din București, mai ales în mai-iunie, când grădinile sunt pline de flori. Anul ăsta am nimerit din nou în timpul festivalului Namaste, care mi s-a părut identic (cel puțin din punctul de vedere al expozanților) cu cel de anul trecut. Dar anul ăsta parcă erau mult mai mulți străini, sosiți cu autocarele și cu ghizii zumzăind lângă ei – nu știu cât au înțeles ei din ce au văzut, dar poate căsuțele de la muzeu i-au făcut nițel mai curioși să vadă și restul țării.

* * *

Apropo de Namaste – mă uitam la niște fotografii frumoase din India agățate pe casele din muzeu (erau ale celor de la inLowLight.ro), fiecare cu câte o povestioară scurtă lângă ele, mesajul imaginilor fiind că în India înțelegi că ești parte din lume și înveți să te lași purtat de ea și nu invers, să te lupți ca universul să se potrivească așteptărilor tale. Lângă poze, pe un pridvor, o doamnă proba o rochie din India și a început să se plângă că nu era nici o oglindă nicăieri. Că ea nu vede dacă rochia e scurtă sau ba, că cel fel de vânzător e ăsta care nu a putut aduce o oglindă, cât de greu e să aduci o oglindă etc.

I-am sugerat să se uite în fereastră, dar a zis că acolo nu se vede bine. Că dacă ea ar fi vânzător ambulant s-ar gândi să aducă o oglindă, și așa mai departe. La un moment dat am tăcut și n-am mai ascultat-o. Mă gândeam ce mare brânză că nu se poate vedea în oglindă?! Ce rost are să-ți cumperi o rochie din India dacă nu înțelegi nimic din cultura care le-a creat? Este ca și cum te-ai duce în India și te-ai enerva că nu vine trenul la timp. Nu că în România ar veni…

Ceva mai jos, pe malul lacului Herăstrău, niște puștoaice își făceau selfies de zor. Am tot stat pe acolo că doar-doar or pleca, dar aveau o normă de selfies și nu terminaseră încă. La un moment dat discuție telefonică cu un anume Bubi sau așa ceva și interogații vizavi de ce se poate găsi în Victoriei. Vorbește fata ce vorbește și apoi le spune, victorioasă, celorlalte: „Da, mă, în Victoriei este și mâncare, sunt și haine și machiaj, sunt de toate.” Aveau vreo 16 ani. Noroc că mai există în orașul ăsta locuri cu „machiaj” 😊

Altfel Muzeul Satului este un loc tare fain. Are și pisici (care nu sunt de patrimoniu), dar care se lasă mângâiate, are și restaurant cu prețuri duble, cum îi stă bine unui restaurant într-un loc cu dever, are și expoziții interesante. Până și toaleta este destul de curată. Ceea ce îi lipsește este un loc de picnic, să poți sta undeva jos, pe iarbă, să citești o carte și să mănânci un mic.

Dar asta se rezolvă în Herăstrău.

MuzeulSatului01.JPGMuzeulSatului02.JPGMuzeulSatului03.JPGMuzeulSatului04.JPGMuzeulSatului05.JPGMuzeulSatului06.JPGMuzeulSatului07.JPGMuzeulSatului08.JPGMuzeulSatului09.JPGMuzeulSatului10.JPGMuzeulSatului11.JPGMuzeulSatului12.JPGMuzeulSatului13.JPGMuzeulSatului14.JPGMuzeulSatului15.JPG

COSTUME COREENE ȘI BOJAGHI

Când mă gândesc la Coreea de Sud mă gândesc în primul rând la cultura lor patriarhală, workaholică, cu un sistem strict de clase sociale care le influențează societatea și în ziua de azi. Apoi la mâncarea lor, pe care deocamdată am văzut-o doar în fotografii: mese umplute cu o grămadă de recipiente, cu kimchi, supe și tocane care se servesc fierbinți, cu multe legume, tăiței și carne. Dar și la Seoul, Busan, Gyeongju sau Insula Jeju, ca să numesc doar câteva locuri. Da, tare aș vrea să ajung și acolo într-o zi!

Am nimerit azi la o expoziție de hanbok (costume tradiționale coreene) și bojaghi (patchwork) de la Muzeul Satului: multă mătase, multă culoare și croieli delicate. Culoarea era permisă doar aristocrației, iar unele costume, deși par croite pentru femei, sunt de fapt costume militare.

În două săli alăturate erau expuse bojaghi tradiționale și moderne. Inițial am crezut că sunt fețe de masă, dar mi s-a explicat că acestea sunt bucăți de material în care se învelesc diverse obiecte: ele sunt făcute din resturi de materiale, iar cele tradiționale sunt cusute de mână. La bojaghi se folosesc mai multe tipuri de cusături, cu semnificații diferite: de exemplu pe margine cusătura poate fi o linie, pauză, trei linii, aceste trei linii simbolizând răbdarea. Bojaghi tradiționale sunt vopsite cu vopseli naturale și au brodate diferite simboluri, am reținut doar că fluturele simbolizează dragostea liberă.

Expoziția mai poate fi văzută doar mâine (intrarea este gratuită), iar unul dintre costumele de la intrare poate fi probat (aviz amatorilor). Expoziția a fost organizată cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de relații diplomatice între România și Coreea de Sud, iar la ea au participat 27 de artiști coreeni cunoscuți în întreaga lume.

MuzeulSatului16.JPGMuzeulSatului17.JPGMuzeulSatului18.JPGMuzeulSatului19.JPGMuzeulSatului20.JPG

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns