Călătorii, România

Muzeul Iulia Hasdeu / "Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons"

23 ianuarie 2010

Iulia a murit la 19 ani. A fost un copil grăbit, la 8 ani absolvea clasele primare, la 11 gimnaziul Sf. Sava, iar la 16 ani se înscria la Sorbona, devenind prima femeie din România care studiază acolo. Peste doi ani apar primele semne ale tuberculozei.

După moartea fiicei sale, Bogdan Petriceicu Hasdeu rămâne neconsolat. El construiește la Câmpina castelul Iuliei, “Marele Templu”, cum îl numea. Hasdeu, care comunica cu fiica sa prin ședințe de spiritism, primește de la fiica sa moartă planurile construcției. Fundația castelului are forma unei cruci, iar edificiul are trei turnuri. Deasupra ușii sunt sculptate blazonul familiei cu deviza familiei Hasdeu: “Pro fide et patria”. Mai sus, Ochiul Divin încadrat în triunghi.

Încăperea principală este încărcată de simboluri. Intrările sunt protejate de către uși din metal care au rolul de a nu lăsa spiritele rele să intre. Ferestrele au oglinzi. Iar tavanul, inițial având pictat cerul cu stelele, a fost modificat de către comuniști: o spirala roșiatică se întinde de la un capăt la altul. Într-o altă cameră este celebra gaură în perete, pe unde spiritul trebuia să intre.

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zîmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încîntată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surîsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrînare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă!
E vanitatea-ți dragă!
Să placi… pentru aceasta ți-ai da viața-ntreagă,
Ți-ai da averea, pruncii și cinstea, de se cere,
Și totul pentru-o biată [și] ridicolă plăcere!
Cochetăria-ți este virtutea cea suavă.
Ea în femei se naște: în tine, doamnă gravă,
În tine țărăncuță, cu fața-mbujorată,
În tine, curtezană, mereu nerușinată.
Femei! – e viața voastră și singura mîndrie;
Voi sufletul vă-nchideți într-o bijuterie!

Femeia, de Iulia Hasdeu

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns