Călătorii

Milano, drapat în ceață

14 noiembrie 2010

Nu sunt foarte multe locuri de vizitat în Milano, dar mie orașul mi-a plăcut – este sobru, încețoșat și înveșmântat în tonuri de gri, indiferent și politicos. Domul este piesa de rezistență, este simbolul unui oraș eminamente industrial și pragmatic, un oraș în care ”moda” îți defilează pe sub nas pe umerii unor doamne ”bine” care se duc la cumpărături îmbrăcate în Gianfranco Ferrè și Sonia Rykiel.

* * *

Domul, construcție uriașă cu nenumărate arcade, turnulețe, statui care îl împodobesc în exterior, este surprinzător de auster în interior. Duminică fiind, am asistat la o parte din slujbă și, la sfârșit, am primit hostia (azima) cu gust de hârtie pergamentoasă ce mi s-a topit în gură. Am urcat apoi pe acoperiș (la propriu), și m-am plimbat printre arcadele gotice: ceața groasă plutea peste oraș în timp ce jos, la picioarele noastre, zeci de oameni cu umbrele se agitau dintr-o parte în alta. În piață vânzători de boabe de porumb, vânzători de poșete, mulți vânzători de umbrele – nu am văzut în niciun alt oraș atâția oameni făcând cu comerț cu umbrele, la fiecare colț de stradă era cineva care se oferea să îți vândă una, cu mâner de lemn sau pliabilă și roz. Din loc în loc câte un ”temporary shop” cu haine de firmă, menite să îți însorească zilele cenușii, ceea ce și reușesc să facă, cu brio.

Castello Sforzesco
este o construcție absurdă, cu ziduri groase și ferestre disproporționat de mari, o curte care poate adăposti o mică armată și un șanț adânc de apărare pe care pot naviga lejer câteva bărci mai mărișoare. În spatele castelului – un parc cu un aer englezesc-romantic, cu câteva rațe rătăcite și Arco Della Pace, spre capătul opus.

Se întunecă repede în Milano, iar aerul greu și rece te împinge spre casă, spre locuri populate și calde, precum galeria Vittorio Emanuele II sau cafenelele din jur.

You Might Also Like

12 Comments

  • Reply Vasile Covaciu 18 noiembrie 2010 at 12:47 pm

    excelent!
    vremea pe care ai prins-o e ideala…
    succes in continuare!

    • Reply Anca 18 noiembrie 2010 at 12:57 pm

      Multumesc, si tie 🙂 Ceata e minunata, mai ales in fotografii.

  • Reply M. 18 noiembrie 2010 at 6:16 pm

    Superbe imagini si imi place si editarea alb negru!

    • Reply Anca 18 noiembrie 2010 at 10:07 pm

      Multumesc 🙂

  • Reply Octav 18 noiembrie 2010 at 7:00 pm

    bravo, Anca! 🙂

  • Reply alicee 19 noiembrie 2010 at 5:28 pm

    Eu urasc pozele alb negru asa ca e prima data cand astfel de fotografii mi-au atras atentia, minunat!

    • Reply Anca 19 noiembrie 2010 at 5:28 pm

      Ah, nu le uri, te rog, nu sunt chiar asa de antipatice… 🙂

  • Reply nothingprofound 19 noiembrie 2010 at 5:57 pm

    Beautiful photos! Something we Americans never get to see-surrounded by so much history.

    • Reply Anca 19 noiembrie 2010 at 6:00 pm

      Thank you, nothingprofound, and welcome 🙂

  • Reply Ana 23 noiembrie 2010 at 9:29 am

    Imi place seria aceasta de fotografii. Ai ales si o prelucrare cu efect.

  • Reply Travel Light 18 noiembrie 2014 at 8:29 pm

    In zona Navigli ai fost? Deja dupa o zi de Milano credeam ca am epuizat tot si am descoperit zona asta, ceva mai departe de centru, dar frumoasa. Canale navigabile cu restaurante cochete pe mal, plimbari cu barca.

  • Reply Andreea Francu 25 septembrie 2015 at 6:50 am

    Eu l-am prins în timpul unui val de căldură. E interesant sa-l văd în ceață și alb negru

  • Lasă un răspuns