Călătorii

Mica sirenă din Copenhaga & vrăjitorul Andersen

11 august 2015

”Departe, departe în largul nemărginit al mării, apa e albastră ca floarea albăstrelelor și limpede precum cristalul. Și e atât de adâncă, încât nicio ancoră n-o să-i poată atinge vreodată fundul! Dacă ai vrea să-l atingi totuși, ar trebui să pui nenumărate turnuri de biserici unele peste altele, de jos și până la suprafața apei. Ei bine, acolo, în adâncuri locuiește poporul mării.”
Mica sirenă, Hans Christian Andersen

* * *

Adevărul e că nu m-am omorât niciodată după mica sirenă. Dintre toate poveștile lui Andersen cel mai tare m-a impresionat Fetița cu chibrituri. Frigul, Anul Nou, copilul oropsit care moare, toate astea au rezonat în mine mai mult decât orice poveste cu sirene. Mă identificam cu fetița care tânjea în fața unor viziuni strălucitoare pentru că și eu tânjeam după lucruri care nu se găseau înainte de ‘89, sufeream alături de personajul care îngheța de frig pentru că și mie îmi fusese frig, și eu stătusem în întuneric și simțisem gustul sărăciei. Sirena, pe de altă parte, nu îmi spunea nimic. O poveste nefericită de dragoste n-a avut prea multe șanse să mă impresioneze la vârsta copilăriei. Mă amuzau, mai degrabă, altele, ca Hainele împăratului, pe care o țin minte perfect până și acum!

Andersen a scris povești tare triste. Un năsos urâțel care n-a prea avut parte de fericire în dragoste, dar a fost foarte iubit de copii… Îmi pare rău că nu mi-a dat prin cap să merg prin locurile în care a trăit și a murit: casa lui Israel Melchior numită Rolighed din cartierul Østerbro sau cimitirul Assistens din Nørrebro, unde e înmormântat.

Am fost să văd, în schimb, mica sirenă, pentru că fetița cu chibrituri nu are deocamdată nicio statuie. Știam că e un loc turistic, dar nu dovedeam nimic neducându-mă acolo, atâta vreme cât aceea era prima mea vizită la Copenhaga și eram, în fapt și de drept, un turist ca oricare altul. Statuia se găsește pe la marginea orașului, dar nu chiar atât de departe încât să nu te poți întoarce de acolo până în Nyhavn pe jos. Lângă piatra pe care se odihnește sirena opresc rând pe rând multe autocare (în general cu turiști chinezi), care se pozează un pic isteric lângă statuie.

Pe apă oprește, la fiecare 5 minute, câte o barcă cu alți turiști, care au maxim 2 minute în care ascultă explicațiile ghidului și fac fotografii. Este înghesuială mare la mica sirenă și ai noroc dacă prinzi un moment în care chinezii nu sunt pe fază și îți poți face o poză cu ea. Lui Andersen nu cred că i-ar fi plăcut hărmălaia asta: dar el nu cunoscuse turismul în masă, pe vremea lui călătoriile erau rezervate anumitor clase privilegiate – el însuși a scris cărți de călătorie despre Spania și Portugalia sau vecina Suedia, acesta fiind un gen literar luat în serios la vremea aceea.

Nyhavn e un loc animat și colorat, în care te poți simți bine, dar fără povești ca cele care au ieșit de sub penița lui Andersen, care a locuit o vreme în casa de la numărul 67, unde se găsește o placă memorială. Atât am reținut, că toate casele au fost vopsite cât mai colorat ca să îi înveselească pe marinarii care se întorceau acasă din vreun voiaj foarte lung. Nyhavn îl dai gata imediat, dacă n-ai planuri să zăbovești acolo, și poți pleca mai departe, prin marele oraș, pe urmele lui Hans Christian Andersen și al unor povești mai moderne care se țes chiar sub ochii tăi.

* * *

Kastellet, fortăreața de lângă Mica sirenă:

Șiii…iat-o, așteptându-și singurică prințul din poveste:

În realitate numai singură nu e…

La doi pași sunt niște statui mai interesante, dar nu le prea bagă nimeni în seamă:

Nyhavn:

Experimentarium City, un loc pe care aveam să îl vizitez în altă zi:

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Mihaela 17 octombrie 2015 at 11:47 am

    Mi-e dor de Copenhaga 🙂 Si de paharul de vin pe care l-am baut pe sezlng pe terasa teatrului 🙂

    • Reply Anca 17 octombrie 2015 at 11:51 am

      He he 🙂 Sezlongurile astea din Copenhaga sunt o treaba tare buna – asa mi-am petrecut ultima zi acolo, testand sezlongurile de pe malul apei 🙂

  • Reply eM 8 noiembrie 2015 at 2:06 pm

    Uuufff – ce dor imi e. Am fost acolo cu un an in urma si la anul sigur ne intoarcem.
    Vad ca ai scris mult despre Wonderful Copenhagen! Abia astept sa citesc tot tot tot!
    De curiozitate – ai fost si la castelul Kronborg – Helsingor?
    Foarte foarte bun blogul tau, muuulte informatii utile.
    Ma declar fan!

    • Reply Anca 8 noiembrie 2015 at 2:51 pm

      Da, am fost si la Helsingor, o sa public articolul saptamana viitoare.
      Chiar e „wonderful” Copenhaga, wonderful & cool… Am citit si blogul tau inainte de a merge acolo, ma bucur ca te-ai reapucat de scris 🙂

  • Reply Mâzgălica 21 noiembrie 2015 at 4:01 pm

    Fix prima imagine mă întâmpină în fiecare zi, ori de câte ori mă găsesc în fața frigiderului 🙂

  • Lasă un răspuns