Cărți

Măritată cu un beduin

25 februarie 2013

Sâmbătă am terminat de citit Măritată cu un beduin, cartea lui Marguerite van Geldermalsen sau Fatima, Umm Salwa, Umm Raami și, la final, Umm Maruan (mama lui Salwa, mama lui Raami, mama lui Maruan), neo-zeelandeza care, aflată în călătorie la Petra, hotărăște să rămână acolo alături de un beduin.

* * *

La început m-a deconcertat ușurința cu care a luat decizia asta – se trece destul de rapid peste “dragostea” dintre cei doi și, în afară de faptul că s-au ținut de mână cu știu cu ce ocazie, este dificil să le ghicești sentimentele. Sau poate de vină este perioada “hippy” în care se petrece începutul poveștii (1978) și tinerețea autoarei care, doar pentru că l-a plăcut pe Mohamed și grota care-i servea drept casă, hotărăște să mai zăbovească pe acolo.

Treptat, o dată ce “Marg” se integrează în comunitatea beduinilor din Petra, povestea își ia avânt. Aflăm cum trăiau aceștia, ce mâncau, cum se îmbrăcau, cum se căsătoreau, o grămadă de lucruri din viața de zi de zi relatate simplu, așa cum s-au petrecut. Nu, cartea nu este un ghid despre Petra, este povestea dulce-amară a lui Marguerite, care între 1978 și 2002 a trăit cu seninătate în decorul ăla fantastic din Petra, învățând să gătească shraak (pâine întinsă, nedospită) sau fatteh (mâncare din pâine înmuiată în iaurt or ciorbă), oferind mensef rudelor și prietenilor (ospăț tipic al beduinilor cu carne, orez și pâine cu sos din smântână) sau cărându-și bebelușii în muzferr, un fel de desagă.

În 2002, o dată cu moartea lui Mohamed dispare și motivația traiului acolo și, în doar câteva pagini de final, acțiunea o ia cumva la goană înapoi la “civilizație”, în Australia. Probabil tot acolo a fost scrisă și cartea, care pare un pic fragmentată, cu tot felul de amintiri disparate și referiri la întâmplări care nu mai sunt pomenite.

Este o carte plăcută care te captivează după ce reușești să supraviețuiești avalanșei de nume arăbești imposibil de reținut sau greșelilor de redactare, unele de-a dreptul rușinoase (“Haide-ți să mergem” sau “spune-ți shoghilishtayaan”). Dacă vă tentează Iordania și Petra, cartea asta vă poate ajuta să le înțelegeți mai bine.

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply adi4an 25 februarie 2013 at 7:25 pm

    I-am vazut si eu cum traiesc pentru ca in 2008 am pribegit de unul singur vreo 2 zile prin site-ul arheologic. Te invita si la un ceai daca intri dis de dimineata in vale, inainte de cohoartele de turisti. Am si eu cateva poze pe contul de facebook

  • Reply Anca 26 februarie 2013 at 5:10 pm

    Cu siguranta voi privi altfel Petra dupa ce am citit cartea… Dar am inteles ca beduinii nu mai locuiesc acum in grotele din Petra – s-au mutat inapoi?

  • Reply adi4an 26 februarie 2013 at 7:35 pm

    Nu in zona strict turistica, dar situl este foarte mare. De la "Tezaur" la " Manastire" mergi cam o ora, o ora si jumatate si ai si de urcat. Un traseu de cateva ore este pana la mormantul lui Aaron, fratele lui Moise. Faceau mancare acolo prin locurile mai ferite. Oricum chiar daca nu mai locuiesc efectiv tot pe acolo isi fac veacul toata ziua. Regina batrana a infiintat o fundatie prin care le sunt incurajate mestesugurile, iar cea tanara a infiintat o fundatie care protejeaza si trateaza animalele bolnave, fiindca multi turisti au fost oripilati de modul cum trateaza caii si camilele.

  • Reply Paula 26 februarie 2013 at 8:13 pm

    Unii isi fac, intr-adevar, veacul pe acolo fiindca sunt turistii. Dar asta nu inseamna ca locuiesc in Petra (azi ar fi ilegal). Grotele din Petra acum nu arata ca in pozele din carte, in care apar locuite si mobilate. (aici vorbesc de editia in engleza a cartii, pe care am citit-o eu, nu stiu daca editia romana a cartii a pastrat fotografiile).

  • Reply Anca 27 februarie 2013 at 9:30 am

    Da, si in editia romaneasca sunt niste fotografii color.

  • Reply Anca 27 februarie 2013 at 9:31 am

    Multumesc, Adrian.

  • Reply catherine 2 martie 2013 at 11:02 am

    Interesantă alegerea neo-zeelandezei. Mă gândesc că totuşi nu ne vine prea la îndemână s-o înţelegem, ea însăşi venind dintr-o civilizaţie necunoscută nouă. dacă mai punem la socoteală şi epoca diferită, rămâne aproape un roman fantastic, în care orice se poate întâmpla.

  • Reply frmshk 3 martie 2013 at 11:21 am

    Alegere de-astea, care te poartă dintr-o lume în alta, total diferită, au existat mereu, și-or să existe. Face parte din viață. Ceea ce mi se pare interesant, e parcursul. Modul în care oamenii se integrează în altă lume, cum o simt, cum reușesc să se muleze după noile reguli, conveniențe, etc.
    Faptul că, după ce omul pe care-l iubește moare, nu o mai ține nimic acolo și se întoarce la civilizație, cam impropriu spus, mie-mi arată că, de fapt, nu prea reușise să primească cu totul lumea aia…

    🙂

  • Reply Anca 4 martie 2013 at 5:13 pm

    Si eu m-am gandit la asta…ca doar relatia cu el a tinut-o acolo, in Petra.

  • Reply Kadia 5 martie 2013 at 7:11 pm

    In general nu ma atrag cartile de genul asta, dar cred ca este una dintre putinele carti in care autoarea pare fericita cu decizia ei si se impaca cu traiul intr-o lume complet diferita de cea in care a crescut.

  • Lasă un răspuns