Călătorii

Lacul Koman: cu feribotul prin nordul Albaniei

28 august 2012

Ca să ajungi din Shkodra, Albania, în Ohrid, Macedonia, trebuie să treci înainte de toate prin Prizren, Kosovo, iar ca să ajungi în Kosovo trebuie să traversezi lacul Koman cu un feribot care circulă o dată pe zi la dus și o dată la întors. De cu seară l-am anunțat pe Florian, gazda mea din Shkodra, că a doua zi de dimineață la 6.30 trebuie să prind furgonul pentru lacul Koman, tot o cursă pe zi și asta.

* * *

Prima problemă se înființează rapid: albanezul insistă că microbuzul pleacă la 6.45, nu la 6.30, deși eu aflasem ora din surse „oficiale”. „For sure” este 6.45, că a trimis el sute de oameni la lacul Koman până acum și toți au ajuns acolo. Eu insist să plec mai devreme, „just în case”. El îmi rezervă taxi pentru 6.25.

A doua zi dimineața la 6 sunt deja trează, de abia pe la 6.20 apărând și Florian. Eu întreb de taxi, el îmi zice că „for sure he will come”. Nu apare și între timp se face 6.20. La 6.25 încep să mă neliniștesc vizibil. La 6.30 Florian se urcă pe bicicletă și-mi spune că dă o tură, iar eu mă uit perplexă cum dispare în capătul străzii. La 6.35 sunt pe punctul de a izbucni în plâns în poarta unei case străine din nordul Albaniei: strada e pustie, bicicleta nu se vede nicăieri, iar de mașină nu mai vorbesc. La 6.37 apare Florian și-mi spune că l-a trezit. ”He was sleeping?!?” îl întreb uluită. ”Nu, nu, nu…for sure he is coming”. Și chiar vine, exact la 6.40.

Mă arunc în taxi, șoferul pornește în trombă și în timp ce gonește ca un nebun pe străzile orașului vorbește încontinuu la telefon cu un anume Nicola: nu e destul că am întârziat nepermis de mult încât sigur o să pierd nenorocitul ăla de microbuz și-o să trebuiască să mai stau o zi aici, s-a găsit tocmai acum să se converseze cu prietenii! 6.45 – ajungem și șoferul de taxi îmi arată vesel un furgon: „Koman, Koman”, apoi aproape că mă ia pe sus și mă predă șoferului microbuzului, pe care aflu că îl cheamă Nicola. Se confirmă astfel că deși în nordul Albaniei nu găsești autogări, stații de autobuz sau măcar un orar al curselor afișat undeva, toți șoferii se cunosc între ei și lucrurile se aranjează, evident, de la sine. Plecăm.

Din Shkodra pâna la punctul de îmbarcare de pe lac se fac cam 2 ore – drum prăfuit, zonă muntoasă, lacuri verzui-albastre și foarte multe serpentine luate la mustață. Din loc în loc oprim și mai luăm câte o băbuță cu papornițe, în timp ce toată lumea trăncănește potolit în limba asta ciudată care e albaneza. La sfârșit de tot trecem printr-un tunel și ajungem la un baraj după care, pe o bucată îngustă de mal, găsim mare buluceală: furgoane, taxiuri, oameni mulți cu bagaje, mulți dintre ei turiști. De unde or fi răsărit toți, că până atunci abia dacă zăreai suflet de om prin munții ăștia?!

Faimosul feribot este de fapt un fel de autobuz din anii ’50 pe care cineva cu simțul umorului l-a pus la apă. Totul e verde în jurul lacului, un defileu sălbatic pe care saltă coaja de nucă pe care ne-am îngrămădit zeci de oameni. Când ies afară trebuie să mă țin de balustradă ca să nu cad în apă, ba e prea frig din pricina vântului, ba e prea cald de la atâta soare, ba oprim în niște stații care nu-s decât niște stânci în mijlocul pustietății pe care oamenii sar de pe feribot, cu bocceluța în spate, și se grăbesc să urce pieziș muntele vertical. Locul meu preferat e frigiderul fixat în fața feribotului, lângă care mă fotografiez și eu, drept mărturie că am fost acolo.

În Fierzë, destinația noastră, nu e nimic, decât niște furgoane și foarte mult praf suspendat în aer. 3 mașini, 3 șoferi, și nici unul nu știe unde merge. Insist că vreau să ajung la Bajram Curri și cei 3 se sfătuiesc între ei și-mi indica una dintre mașini. Aveam să îmi dau seama că destinația microbuzelor se alegea în funcție de nevoile pasagerilor de pe feribot: unii aveau treabă în Valbona, alții în Bajram Curri, iar unii nu se știe exact unde. La drum, deci, spre minunatul oraș Bajram Curri (bairam țuri) unde urma să am parte de o altă porție (mai mică) de adrenalină. Albania 😊

CHESTIUNI PRACTICE:

Cum se ajunge acolo: din Shkodra se ajunge la lacul Koman cu furgonul care pleacă în fiecare dimineață la 6.45, drumul durează 2 ore, iar biletul costă 400 LEK. Călătoria cu feribotul pe lacul Koman durează în jur de 3 ore, iar biletul costă 500 LEK. Din Fierzë până în Bajram Curri se fac în jur de 20-30 minute, un drum cu furgonul costând 300 LEK. Din Bajram Curri există curse zilnice către Prizren, Kosovo, o călătorie durează 2 ore, biletul costă 1000 LEK.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Lucian 15 noiembrie 2012 at 1:35 pm

    frumoasa calatorie! mereu m-am gandit la Albania ca la un loc in care chiar merita sa mergi, asa ca felicitari! 🙂

  • Reply Anca 15 noiembrie 2012 at 1:55 pm

    Multumesc 🙂

  • Reply gabi8154 17 noiembrie 2012 at 10:14 am

    Ti-am spus vreodata ca te consider o fata tare curajoasa? Anca, mereu uimitoare! 🙂
    Ma bucur ca te-am regasit…

  • Reply Anca 17 noiembrie 2012 at 10:18 am

    Mai degraba un pic inconstienta 🙂 Multumesc, Gabriela.

  • Lasă un răspuns