Călătorii

La coadă la Muzeul Ermitaj

12 august 2011

Ultima zi în Sankt Petersburg o rezervasem pentru o vizită la Muzeul Ermitaj. Nu sunt o foarte mare amatoarea de muzee, mai ales de muzee mari, prin care te învârți preț de câteva ceasuri până amețești de oboseală, dar dintotdeauna mi-am imaginat că dacă o să ajung vreodată la Sankt Petersburg o să merg și la Ermitaj. Aveam o imagine idealizată a acestei instituții cu care m-am pricopsit prin copilărie, când mă uitam fascinată la albume cu Rusia.

Așadar mi-am cumpărat bilet, dar nu oricum, ci online. Ideea era să scap de statul la coadă, așa că am plătit 17,95 $, mi-am printat chitanța respectivă și dis de dimineață m-am prezentat la muzeu, din păcate fără să mă informez la ce oră începe programul de vizitare, așa că m-am așezat întâi de toate la o coadă care, cu fiecare minut care trecea, lua proporții din ce în ce mai mari.

Nenea de la poartă nu știa absolut nimic de biletele online, așa că previziunea era destul de sumbră. Pe la ora 10 s-au deschis larg porțile, lumea s-a bulucit către casele de bilete, eu am alergat spre stânga unde se duceau mai puțini oameni și am aterizat în fruntea altei cozi uriașe. Un gardian ne-a anunțat că ora de deschidere a caselor de bilete este 10.30 și era de abia 10, așa că toți am început să ne uităm cu maxim interes la un motan alb-negru care se alinta de fiecare zid care-i ieșea în cale.

În cele din urmă pe la 10.15 și-a făcut apariția o tanti de la muzeu care s-a îndreptat spre câteva persoane care stăteau la o coadă separată pentru tururi organizate, eu am aruncat un ochi spre hârtiile lor și am zărit ceea ce părea să fie un bilet cumpărat online, așa că m-am trezit întrebând ”Online tickets?”. ”Da”, a zis doamna, și m-am strecurat în muzeu împreună cu acel grup, mi s-a verificat identitatea (chitanța pe care o primești online este nominală), o altă doamnă m-a așezat fix lângă casa de bilete cu numărul 1, prima la rând, și după alte câteva minute eram fericita posesoare a unui bilet pentru Ermitaj. La 10.30 s-au deschis larg ușile muzeului și s-au format alte cozi infernale.

Cum e la Ermitage? Impresionant – clădirea în sine e minunată, colecțiile foarte bogate și sunt foarte, foarte multe lucruri de văzut. Mie mi-a captat interesul o expoziție de fotografie a Annei Leibovitz: am stat și m-am uitat la fiecare cadru și, cu toate că erau fotografii din toate perioadele ei de creație, le-am simțit actuale, ca pe ceva la care mă puteam raporta.

Pe lângă mine treceau grupuri-grupuri de turiști mânați de ghidul lor din galerie în galerie: ”Uitați aici portretul Caterinei cea Mare, dincolo nu mai știu ce, nu vă opriți unde v-ar plăcea să zăboviți, la 11.45 am un alt grup programat…” Un ghid personal ar fi de preferat, ca să nu îți facă altcineva programul pe acolo. După vreo 2 ore, amețită de câte lucruri văzusem, am încheiat vizita și am mai dat o raită prin oraș.

CHESTIUNI PRACTICE:Vizitare: biletul cumpărat online costă 17,95 $ (echivalentul a 411 ruble) – intrare pentru o zi în care este inclusă și taxa foto, cel cumpărat de la casele de bilete costă 400 de ruble pentru străini, iar taxa foto costă alte 200 de ruble. Oricum, de verificat nu se deranjează nimeni să verifice dacă ai plătit taxa foto sau nu, dar măcar cu biletul online nu mai stai la coadă. Atenție, pentru asta trebuie să aștepți pe culoarul marcat cu un semn care zice ”Entrance for visitors with tickets and organized groups”.

You Might Also Like

9 Comments

Lasă un răspuns