Călătorii

Konchi-in și-un strop de serendipity

7 august 2013

Spre sfârșitul zilei am luat metroul spre o zonă muntoasă pentru că acolo se găsea Nanzen-ji, un templul faimos și eu voiam să vizitez numai temple faimoase, însă până să ajung la el s-au petrecut următoarele lucruri: 1. a început ploaia; 2. am trecut pe lângă un templu mic care m-a atras înăuntru; 3. s-a făcut ora 5 și s-au închis toate templele, pentru că așa-i în Japonia. Drept urmare n-am mai vizitat Nanzen-ji niciodată pentru că și a doua oară când m-am dus acolo am ajuns prea târziu și era totul închis (what were the odds?!), daaar am vizitat Konchi-in care s-a întâmplat să-mi placă la nebunie.

Deci cum treceam eu pe o stradă liniștită și căscam gura la o poartă dincolo de care se zărea o grădină am băgat de seamă că acolo e un templu și hop și eu să-l vizitez. Era Konchi-in, un mic templu cu un bătrânel foarte amabil la intrare și doar un singur alt vizitator în afară de mine. Adăugând faptul că tocmai plouase, grădina era foarte verde, plină de țânțari și tot felul de altare care răsăreau ici și colo, atmosfera era foarte zen și odihnitoare. Drept urmare când am ajuns la templu exact asta am făcut: m-am așezat pe marginea lui de lemn și am privit grădina de pietre cu nisipul greblat din fața ei – suficient cât să te relaxezi după o zi agitată. La Konchi-in există și o sală specială pentru servit ceaiul cu tot felul de picturi măiestre, dar se plătește bilet separat, așa că n-am insistat.

Cum ziceam, la 5 se închid templele și soarele începe să apună, așa că nu prea poți vizita mare lucru seara. Pentru că eram într-o zonă necunoscută a Kyoto-ului am luat-o la întâmplare pe străzi să văz ce mai găsesc și am dat peste o grădină-părculeț (Shirakawa-in Garden), cu intrare gratuită, amenajată în locul în care au fost Shirakawain și Templul Hosshoji. Shirakawain a fost o vilă a clanului Fujiwara, iar templul Hosshoji s-a întins pe un spațiu vast și a avut inclusiv o pagodă cu 9 nivele, dar toate au ars întâi în 1208, apoi, după ce au fost reconstruite, în 1342. Acum acolo era această mică grădină cu un iaz cu pești grași roșii lângă un ryokan elegant. Genul de mică nestemată care-ți iese în cale neplanificat.

Și tot din categoria „serendipity” a fost o Torii uriașă pe sub care treceau mașinile: This is Japan, darling! 😊

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Traveling Hawk 27 octombrie 2013 at 8:00 pm

    Mi-au facut mare placere pozele tale, Anca! M-am revazut in Kyoto:) Curios, eu nu am vazut tantari dar am fost in mai. Tu cand ai fost?

    Acel tori despre care vorbesti este cel mai mare tori din Japonia, construit in 1929. Intre cele 56 postari ale mele despre Japonia, gasesti la nr. 6, despre altarul shintoist Heian Jingu si date despre acel tori.

  • Reply Anca 28 octombrie 2013 at 7:25 am

    Am fost in august, probabil e luna caniculei si a tantarilor 🙂 Sa stii ca acum, dupa ce m-am intors din Japonia de cateva luni deja, imi place si mie sa ma uit la pozele altor calatori, parca mai calatoresc o data asa 🙂

  • Lasă un răspuns