Prin viață

Înmormântarea brazilor de Crăciun

8 ianuarie 2011

Aș fi vrut să îmi mai păstrez bradul încă o săptămână, dar când l-am atins toate acele sale lucioase s-au prăbușit la pământ. Apoi aproape că l-am jumulit târându-l afară, unde agonizau încă 2 brăduți, mici, uscați, ca niște copii subnutriți părăsiți lângă tomberoane. M-am simțit ca un om hain care abandonează pe cineva drag când am înfipt bradul în zăpadă, lângă ceilalți doi, și am plecat mai departe. Da, știu, e puțin ridicol pentru că e doar un brad care probabil murise cu mult timp în urmă, deși eu chiar îl mai udam câteodată. Așa că la anul cred că o să-mi cumpăr un brăduț în ghiveci pe care să nu trebuiască să-l las singur în ger, la gunoi, niciodată.

Toată ziua de azi a fost gri, cu un cer nici luminos, nici înghețat, cu copaci banali cu crengi goale, cadouri de Crăciun pe care n-am mai apucat să le dau și probabil că nici n-o s-o mai fac vreodată. Sărbătorile s-au încheiat, trăiască 2011 și un nou început de drum!

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Anda 8 ianuarie 2011 at 4:25 pm

    De Craciun n-am ramas niciodata in Bucuresti, nu stiu daca mi-as face un brad adevarat sau as lua unul in ghiveci. Tind sa cred ca nu. Mi se pare ca Sarbatorile trec mai repede si mai usor daca nu le sarbatorim 🙂

  • Reply Anca 8 ianuarie 2011 at 6:03 pm

    Da, trec mai repede daca nu le sarbatoresti, dar fara prea mult sens, fara amintiri si fara doruri…

  • Lasă un răspuns