Călătorii

Hold Your Breath: Sankt Petersburg

10 august 2011

Într-o vară am plecat spre Rusia, cu trenul. Am mers două zile și două nopți, am dormit și am vorbit cu pasageri ruși, am învățat alfabetul chirilic, am râs, am primit ciocolate, am citit și am visat. La ce? La o lume necunoscută, îndepărtată, fascinantă. La drumuri nebătute (de mine), care așteptau să le descopăr. Visam la Rusia și la toate țările neîntâlnite încă.

* * *

Am ajuns în Sankt Petersburg dimineața devreme, când încă nu răsărise soarele. Amețită de drumul lung, am luat-o într-o direcție greșită și m-am trezit, după ce am mers îndelung pe un bulevard, în cealaltă parte a orașului, unde m-a întâmpinat priveliștea unor furnale:

O dată ce am găsit drumul corect, am căutat hostelul la care urma să stau. Cazarea din Sankt Petersburg a fost cea mai ciudată experiență din toată călătoria asta lungă. Fata care se ocupa de rezervări mă tot avertizase să o sun înainte, căci adresa era foarte greu de găsit. Așa că după ce am ajuns în Sankt Petersburg am așteptat să se facă ora 8, care mi se părea o oră decentă pentru dat telefoane, și m-am prezentat la adresa menționată în rezervare, o curte din zona centrală a Sankt Petersburgului.

Tatiana, așa o chema pe fată, mi-a răspuns somnoroasă și m-a apostrofat că n-am sunat ”before”. ”Before when?!” Apoi mi-a zis să rămân acolo, că hostelul e în altă parte și o să vorbească cu administratorul să mă conducă, eu fiind prea obosită ca să caut adresa. În câteva minute am primit un sms care zicea ”Anka, Ivan administrator run!”. ”Run where?!” Run away, run to get me, run to Paris?! Rușii ăștia și engleza lor stâlcită…

Nu a trecut mult și a apărut Ivan administratorul, o combinație între un tocilar de liceu și un contrabandist de țigări, un tinerel cu ochelari și părul dat bine cu gel. Ivan nu vorbea engleză așa că m-a condus repede pe niște străzi, am intrat pe o ușă metalică, am urcat câteva etaje și m-am trezit într-un apartament a cărui ușă Ivan a închis-o cu grijă.

La naiba, chiar nu știam unde sunt și în ce m-am băgat… Dar Ivan mi-a arătat camera, destul de ponosită, cu vreo șase paturi suprapuse, mi-a dat lenjeria pentru pat și apoi telefonul să vorbesc cu Tatiana. ”Totul este ok?” ”Da”, am zis eu și am întrebat dacă să-l plătesc acum pe Ivan. ”Da, da, acum!” I-am dat banii și Ivan s-a înveselit brusc, mi-a arătat baia și bucătăria, am primit cheile și asta a fost tot. M-am trezit singură în toată camera, într-un hostel care numai hostel nu era. Aș zice mai degrabă că era locuința unor studenți care s-au gândit să mai facă un ban pe timpul verii închiriind una dintre camere.

Alături de mine stăteau niște băieți ruși care erau mai tot timpul acasă și de regulă îi găseam pe la bucătărie gătindu-și ceva – ba un ou fiert, ba niște cartofi sau colțunași, iar frigiderul lor era cel mai ticsit cu mâncare din câte am văzut vreodată, de abia am găsit un locșor să îmi pun și eu un iaurt.

După ce m-am cazat am încuiat ușa de la cameră și am dormit câteva ore, eram frântă de oboseală și înghețată de frig. Apoi am plecat să mă plimb, având grijă să mă uit bine în jur când am ieșit pe stradă, căci habar n-aveam la ce adresă mă aflam. Din fericire eram într-o zonă centrală, cam la 5-10 minute de mers pe jos de Muzeul Ermitaj.

Deși era mijloc de săptămână, peste tot era plin de mirese, miri și limuzine. Era o zi din aia extrem de frumoasă, cu soare, dar și cu câțiva nori, suficient cât să te facă să lâncezești pe malul Nevei. Am luat toate locurile de pe malul apei la rând, peste pod, pe insula Zayachiy, pe micuța plajă cu nisip fin de pe insulă, pur și simplu nu mă mai săturam de priveliști. E frumos Sankt Petersburg, al naibii de frumos…

Plimbându-mă prin oraș, pe canalele care îl străbat dintr-o parte în alta, am avut senzația că sunt mai degrabă la Amsterdam, decât în Rusia. Iar când au apărut și bărcile pline cu turiști, iluzia a fost perfectă. Știam că este un oraș european, dar e cu totul altceva când ajungi acolo după ce ai vizitat Moscova, cu bisericile ei cu turnulețe colorate și zidurile de netrecut ale Kremlinului.

În Sankt Petersburg am luat metroul destul de des: nu am primit bilete, ci niște jetoane din metal pe care inițial le-am confundat cu niște bănuți și o tot întrebam pe tanti de la casierie unde sunt biletele. Turiștii ăștia… Stațiile sunt foarte-foarte adânci (cele mai adânci din lume, se pare), atât de adânci încât unii pasageri se așezau pe câte o treaptă a scării rulante în timpul coborârii, iar eu am avut timp o dată să scotocesc în rucsac, să îmi schimb jacheta, să pun totul la loc tacticos – toate astea până la jumătatea drumului.

Altă ciudățenie: unele stații aveau, în dreptul peronului, niște uși de metal, ca la lift. Nu vedeai trenul sosind, doar îl auzeai, apoi se deschideau ușile trenului și ușile astea grele și abia apoi intrai înăuntru. Se pare că ușile au fost proiectate ca o măsură de siguranță în caz de explozie, căci stațiile de metrou fuseseră construite și ca adăposturi subterane.

Deși am stat 3 zile și m-am plimbat și în afara orașului, aș mai fi stat încă o săptămână, erau o grămadă de palate în jurul Sankt Petersburgului numai bune pentru explorat și parcă nici orașul nu l-am vizitat suficient de bine, pretext să mă întorc într-o bună zi 😊

Da, acolo, lângă Neva, m-am îndrăgostit (și) de Sankt Petersburg.

You Might Also Like

19 Comments

  • Reply Liliana 29 august 2011 at 12:13 pm

    Mi-am amintit ce lungi sunt distantele in Skt Petersburg. Am umblat pe jos in 4 zile o gramadaaaaaa 🙂

    • Reply Anca 29 august 2011 at 12:51 pm

      Da, e mai mare decat ai crede…

  • Reply nami 29 august 2011 at 12:52 pm

    Unii spun ca acest oras e chiar mai frumos decat Moscova…

    • Reply Anca 29 august 2011 at 12:54 pm

      Este, desi sunt orase foarte diferite, Sankt Petersburgul e mai mult european decat rusesc…

  • Reply Liliana 29 august 2011 at 4:15 pm

    Asa simti? Mie mi s-a parut foarte rusesc 🙂

  • Reply Loredana 29 august 2011 at 4:58 pm

    cand ti se face dor de Sankt Petersburg, da de stire, poate te insotesc 😀

  • Reply alicee 31 august 2011 at 10:13 pm

    Ce frumos! si eu imi doresc sa ajung acolo intr-o zi! Apropo de acele usi metalice sunt sila Paris de sticla in unele statii de metrou si cumnta-mea zicea ca e precautie pentru sinucigasi ca zilnic se aruncau in fata metroului si opreau 'circulatia' si cate jumatate de zi pe un nod important! :)))

    • Reply Anca 1 septembrie 2011 at 8:14 am

      Iti doresc sa ajungi intr-o zi la Sankt Petersburg, Alicee 🙂

  • Reply M. 1 septembrie 2011 at 6:56 pm

    Deci cand mai ajungi la Sankt Petersburg sa nu uiti sa iei ce e mai important… pe mine!!!!

    • Reply Anca 1 septembrie 2011 at 7:24 pm

      Hah, ca bine zici 🙂

  • Reply Mihaela M 4 septembrie 2011 at 6:20 pm

    Imi plac sandalele:)

    • Reply Anca 5 septembrie 2011 at 12:15 pm

      Le-am terminat in calatoria asta, saracele…

  • Reply Anonim 23 august 2013 at 3:51 pm

    Frumos zugrăvit totul !!

  • Reply Anastasia 25 septembrie 2013 at 1:12 pm

    Am fost in Moscova si in Sankt-Peterburg in anul 2011.Desi am la Moscova am petrecut cam o luna de zile si in Sank-Peterburg o singura saptamana,dar pot sa zic cu siguranta,experienta din Piter,nu se comara cu cea din Moscova.
    Desi m-am indragostit de Moscova,pot sa zic si acum ca este orasul meu,in sens ca m-as stabili acolo pe veci:)) Dar Sankt-Peterburgul a devenit orasul meu de suflet,acolo as reveni si as reveni in fiecare an! Am vazut aproape toate destinatiile turistice,am fost fascinata in asa fel,in cat tema licentei mele a fost "Turismul cultural al Sankt-Petersburg",:)
    Recunosc,sunt din Republica Moldova si stiu rusa,bineinteles mi-a fost foarte usor si inca un plus foarte mare,verisoara mea sta de 10 ani acolo,m-a ajutat sa ma descurc si sa vad toata frumusetea orasului.Tocmai de aceea am si reusit intr-o saptamana sa vad atatea!:)
    Ma bucur ca ai reusit si tu sa ajungi in aceasta tara si orasul asta fascinat,sper sa revii si de fiecare data sa-l descoperi din ce in ce mai mult!:D

    • Reply Anca 25 septembrie 2013 at 1:28 pm

      Multumesc, mi-ar placea sa il revad intr-o zi 🙂

  • Reply Septimia Dobrescu 21 octombrie 2014 at 8:13 pm

    Cum e cu viza, ca m-am uitat pe siteul Ambasadei Ruse si m-am speriat cand am vazut ca nu se da decat pe baza unui voucher emis de o agentie de turism ruseasca agreata de Guvern. Bineinteles nu exista lista agentiilor pe site. Am gasit ceva pe net si am constat ca ar costa cam 20 EUR/persoana. Dar de unde stii daca nu primesti o teapa in schimbul celor 20 EURO? O rezervare de cazare nu e suficienta. Cam descurajant, desi Sankt Petersburg e o destinatie pe care doresc tare sa o ating.

    • Reply Anca 21 octombrie 2014 at 8:38 pm

      Despre viza am scris pe blog, inclusiv despre voucherul comandat online – sunt multe tari care cer o invitatie care se poate comanda online. Viza pentru Rusia se ia chiar usor, comparativ cu alte tari…

  • Reply Septimia Dobrescu 21 octombrie 2014 at 9:01 pm

    Multumesc. Am gasit articolul despre viza. Util

  • Reply Corina Bodea 21 octombrie 2015 at 11:26 am

    In spite of all political correctness , the sun comes always from East…

  • Lasă un răspuns