Călătorii

Hello, Bonjour, Ça va? Prima zi la Paris cu umbrela

5 iulie 2014

Cine spune că Parisul e colea, cum e Constanța față de București, nu știe ce vorbește. 40 de minute cu autobuzul, 2 ore de frecat menta în aeroport, 3 ore înghesuit în avion, o oră și ceva cu autocarul, 30 de minute cu metroul și încă vreo 10 de mers pe jos șiii… am ajuns, în sfârșit, la hotelul din Paris. O nimica toată. Eram așa de rupte de oboseală încât trebuia musai să mergem în oraș să vedem ceva, căci altfel am fi căzut la pat și… am fi dormit.

* * *

Dar unde? Cum hotelul nostru era în Porte de Lilas, pe linia de metrou 11 care trece prin Hôtel de Ville (după “decât” 10 stații), am schimbat acolo trenul și am coborât la Louvre. Fără planuri de vizitat muzeul, doar o învârteală pe la piramide, apoi ne-am oprit în Grădinile Tuileries pe un scaun. Nu, nu pe o bancă, în parcurile franțuzești găsești de obicei scaune de metal care se pot muta de colo-colo. Ne-am tras lângă un bazin cu apă și am început să dârdâim de frig, căci am uitat să spun că era foarte frig, bătea un vânt rece și eu nu-mi luasem decât haine de vară – rochițe, fustițe și bluzițe. Întâmplător aveam și o haină cu mâneci lungi pe care o îmbrăcasem ca să “nu-mi fie frig în drum spre aeroport”. Am umblat cu ea tot sejurul, a fost neprețuită 

Ei și plimbându-ne așa prin Paris, cu ochii după Turnul Eiffel, pe care, deși era prioritatea numărul 1 pentru vizitat, l-am văzut de abia în ultima zi a sejurului, a început să plouă. Astfel a intrat în scenă prietena noastră de nădejde – umbrela – pe care de atunci încolo am luat-o cu noi mereu, chiar și când era soare, pentru că “nu se știe niciodată”. Din fericire ploaia din ziua aia a fost scurtă, nu ca suratele sale din a doua și ultima zi! Nu vreau să spun că dacă plouă vacanța e complet ratată, dar a fost dezamăgitor pentru că eu am vizitat Parisul pe soare și știu cum arată: strălucitor, imperial, colorat. Așa, cu umbrela în mână, nu-ți vezi decât vârful pantofilor (și ăia uzi) și trotuarul gri-asfaltic. Și încă prima zi a fost o zi bună, să vedeți cum a fost a doua, când ne-am plimbat cu vaporașul pe o ploaie torențială.

Ah, Parisul…

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply nickro 21 iulie 2014 at 9:06 pm

    Foarte reusite fotografiile si da, starea vremii este foarte importanta!

  • Lasă un răspuns