Prin viață

Dragă Românie

1 decembrie 2011
O avalanșă de declarații de iubire azi, de la cele mai debile până la cele mai ipocrite. Mă întreb și eu, ca prostul, de ce nu or putea să-și iubească țara în celelalte 364 de zile ale anului, în liniște și fără să-și fâlfâie listuțele cu motive pentru care ”o iubim, dom’le, o iubim”. Da’ stai, cred că știu, în restul anului sunt ocupați s-o înjure pe la toate colțurile, s-o fure și să-i mai tragă un picior undeva, nefericiți că au avut ghinionul să se nască tocmai aici și nu în altă parte.

Nu iubesc România. Nici nu o urăsc, disprețuiesc, ador sau mai știu eu ce sentiment lăcrămos și inutil. Nu îmi iubesc țara, chiar dacă în ultima vreme e la modă să iubești orice, de la obiecte banale până la noțiuni prost înțelese, trebuie să-ți iubești casa, că cică de abia atunci o să te iubească și ea, trebuie să-ți iubești mașina, cardul bancar, chiuveta din baie și mâine-poimâine o să trebuiască să-mi iubesc și gândacii de bucătărie și bateria de la telefon.

Nu, nu iubesc România pentru că este frumoasă și are oameni primitori care se descurcă în orice situație, cum spunea un papagal la televizor, n-o iubesc nici pentru celelalte motive sforăitoare găsite cu atâta ușurință tocmai de 1 decembrie, ca să fie uitate a doua zi, nici pentru că un român a inventat insulina sau pentru că „noi” l-am dat pe Brâncuși lumii – nu cred că este meritul tuturor românilor că unul dintre noi s-a dovedit a fi un individ excepțional, tot așa cum nu cred că e vina tuturor că unii sunt doar niște bieți păduchi.

Așa că, dragă Românie, poți respira liniștită, nu te iubesc și nu mă aștept să mă iubești și tu înapoi, cu intensitate și mult zgomot cum le place copiilor tăi, nici n-o să te beștelesc mâine dimineață pentru că nu mi-ai răspuns la SMS-ul de „La mulți ani!”, în schimb te respect atât cât pot și să știi că, în schimb, mă aștept să mă respecți și tu un pic. „OK?”

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Andreea 2 decembrie 2015 at 10:23 am

    Foarte bun articolul. Mi-a amintit de cuvintele lui Eminescu pe care le-am citit cand eram mai mica si m-au impresionat: "Nationalitatea trebuie sa fie simtita cu inima, si nu vorbita numai cu gura. Ceea ce se simte si se respecta adanc se pronunta arareori!"
    Saptamana frumoasa, Anca!

  • Reply Anca 2 decembrie 2015 at 12:14 pm

    Adevarat, din pacate ne place sa epatam pe tema asta…

  • Lasă un răspuns