Călătorii, România

Două zile la Iași

20 octombrie 2012

Iași. Dimineață cețoasă cu tramvaie uruind prin fostul Târg al Cucului. Când, în sfârșit, soarele se strecoară printre firele de aburi, atmosfera de toamnă prinde viață și-ți mai desfaci un pic șalul sub care te-ai adăpostit. E sâmbătă, iar străzile mai mult goale sunt pentru desfătarea ta. În Iași, aproape de Piața Unirii, există un birou de informare turistică. E prea devreme și totuși e deschis. Primesc hartă, broșuri, explicații. Doamna de acolo s-a mutat înapoi după vreo 8 ani de locuit în București și îmi spune că îi lipsește orașul – Bucureștiul, adică, acel București care se lasă mai greu cunoscut și iubit.

* * *

Plec încântată de acolo și pe drum îmi ochesc un loc de cazare la Casa Bucovineană – nimic pretențios, o cameră simplă cu un pat uriaș și plapumă din ceea de tip vechi, umplută cu lână grea. Cafea Lavazza, la pastile, zidari meșterind ceva în hol și un câine super-blănos care se încurcă printre picioarele tuturor.

Până la Palas e cale lungă de mers pe jos. M-am oprit la Mănăstirea Golia pentru o întoarcere în timp. Era zi de parastase și în biserică lumina filtrată și viermuiala de oameni și bucate întinse la sfințit te ducea cu gândul la alt secol. Palatul Culturii, însă, era tot numai modernitate – partea din față era nerenovată, dar în spate arăta chiar bine, cu un părculeț îngrijit și mall-ul orașului. Din păcate Palasul nu se poate vizita (în interior este un muzeu) până când nu se termină renovările, probabil undeva prin 2013.

Dintr-o broșură am aflat de strada Lăpușneanu, fosta Uliță Sârbească, celebra alee cu parfum de epocă unde aveau magazine cei mai buni negustori ai orașului. Din păcate locul nu a reușit să păstreze amintirea acelei epoci, clădirile de atunci au dispărut, magazinele vechi au fost înlocuite de unele de duzină și impresia este una cam prăfuită (la propriu). La cofetăria Tuffli, înființată de maestrul cofetar Tuffli din Elveția, se vând acum prăjituri banale, poate doar un anticariat și o librărie micuță să mai salveze locul. Mai interesante mi s-au părut cartierele din jur, de exemplu Țicău, unde se găsește Bojdeuca lui Creangă.

Da, există și în Iași o bojdeucă a lui Creangă, este cea în care și-a petrecut ultimii 18 de ani din viață și unde îl găzduia pe Eminescu, când acesta avea drum pe acolo. E o căsuță simpatică, ascunsă în fundul unei grădini în pantă, plină cu flori. Bojdeuca are doar două încăperi, mobilate modest și auster, mușcate roșii în pridvor și multă liniște. Prin jur mai sunt câteva muzee (Muzeul Poni, Casa Memorială Mihail Kogălniceanu), dar nu le-am găsit, așa că am ajuns, spre sfârșitul zilei, în Copou.

Poate pentru că îmi aminteam de Copou cu ceva mai multă intensitate am fost dezamăgită să găsesc un parc ca toate parcurile. Lângă Teiul lui Eminescu grupuri de femei se fotografiau de zor, urmate de mirese țepene și grupuri de pensionare. Mai degrabă a doua zi, trecând seara pe acolo, mi s-a părut mai plăcut – deasupra croncăneau stoluri uriașe de ciori, iar toamna se simțea prin toți porii.

Cireașa de pe tort: Grădina Botanică – a fost prima înființată în România și e splendidă. Foarte mare, te poți rătăci pe aleile lungi care se ramifică peste tot. Serele sunt minunate, cu puzderie de plante, iar aleile cu crizanteme o minunăție. Mi-a plăcut inițiativa lor – Secția pentru nevăzători: ghivece cu crizanteme ridicate pe câte un postament ca să poată fi mirosite și pipăite, cu explicații în braille lângă ele. Foarte frumos că s-au gândit și la cei care nu se pot bucura de lumina ochilor!

În ciuda oboselii (am dormit 14 ore în noaptea aia, așa de frântă eram) și a distanțelor mari făcute în două zile, a meritat din plin să fac drumul ăsta. N-a fost nimic planificat, am plecat de pe o zi pe alta pe urmele unor amintiri destul de vagi și a unui dor de țara natală. De repetat și altă dată, în alte locuri.

CHESTIUNI PRACTICE:

De vizitat: Palatul Culturii, Muzeul Unirii, Bojdeuca lui Creangă (intrarea 3 lei), Casa Dosoftei (intrarea 3 lei), Mănăstirea Golia, Grădina Botanică ”Anastasie Fătu” (intrarea 5 lei, deschis până la ora 18), Parcul Copou și Teiul lui Eminescu.
Cum se ajunge acolo: din București există trenuri de noapte cu plecare la ora 23.00, se ajunge în Iași la ora 6 dimineața. Se poate ajunge și cu avionul, cu Tarom.

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply catherine 24 octombrie 2012 at 8:31 pm

    ce poze frumoase ai făcut! e nemaipomenită lumina aia puţin ceţoasă…

  • Reply Anca 24 octombrie 2012 at 9:09 pm

    Si eu am o slabiciune pentru ceata 🙂

  • Reply Octav 24 octombrie 2012 at 9:17 pm

    ma bucur ca ti-a placut 🙂

  • Reply Anca 24 octombrie 2012 at 9:21 pm

    Cum sa nu-mi placa, Octav? 🙂

  • Reply Alexandra 25 octombrie 2012 at 10:47 am

    Minunate pozele! M-a luat iar dorul 🙂 Copoul imi place in mod deosebit toamna. Ai reusit sa cuprinzi in doua zile mai mult decat am vazut eu intr-o viata (la Palasul cel renovat inca nu am reusit sa ajung). Daca mai ai drum, iti recomand colinele (Bucium, Cetatuia si Galata).

  • Reply Anca 25 octombrie 2012 at 10:47 am

    De coline nu stiam, poate data viitoare 🙂

  • Reply Robert 9 noiembrie 2014 at 7:24 am

    Wow, ce poze superbe…Ce aparat foto si ce obiectiv ai folosit? Ma gandesc sa imi schimb camera compacta cu un dslr, si unul care face poze ca astea ar fi perfect suficient 😀

  • Reply Anca 9 noiembrie 2014 at 10:35 am

    La momentul ala aveam un Nikon D60 cu un obiectiv Nikkor 18-105. D60-ul e un model vechi si nu foarte performant, dar la DSLR-uri diferenta o face si obiectivul, nu doar body-ul.

  • Lasă un răspuns