Călătorii

Dincolo de Éze e marea

10 iunie 2012

Dragă M.,

Dacă am fi plecat în același timp din Éze, tu de la marginea mării, eu din vârful muntelui, nu ne-am fi întâlnit deloc la mijloc. Între noi ar fi rămas marea, suspendată deasupra orizontului.

Mă ierți că nu-ți scriu mai des. Sunt „ocupată” cu călătoritul. Sau așa îmi place să cred. Promit să recuperez cândva toate acele lucruri nespuse care au rămas între noi, să-ți scriu mai des, să trimit de fiecare dată cărțile poștale așteptate. Nu e tocmai adevărat că oficiile poștale din țările străine sunt foarte greu de găsit și nici că toate vederile sunt extraordinar de urâte, așa cum zic mereu.

Ți-ar fi plăcut în Éze. Mic și cochet, nu știe ce e grija. Cel mult cerul se poate învolbura și peisajul de carte poștală nu mai e așa frumos. Altfel nu știu ce ar putea întuneca viața celor de acolo. Poate doar lipsa turiștilor, mă gândesc.

Multe străduțe labirintice, cu flori și umbre, iar de departe vine miros și zgomot de mare. Un cer perfect senin și albastru, străzi perfect medievale cu grădini perfecte, verzi. E adevărat că între atâtea perfecțiuni am început să strâmb din nas – mie dă-mi ceva imperfect și o să-i găsesc nenumărate virtuți.

La ieșirea din Éze ai putea, desigur, să te întorci acasă pe același drum (cu autobuzul pe Grande Corniche), dar asta ar fi o greșeală. Drumul de parcurs este cel în jos pe munte, pe un drum bolovănos care se cheamă Sentier Nietzsche. Cum ziceam, totul trebuie să fie cu moț în Éze. Nu știu de ce îi zice așa, căci eu nu am putut filozofa la nimic, atentă cum eram în fiece clipă să nu îmi rup gleznele printre pietrele acelea. Și când te gândești că unii făceau drumul ăsta în sus, alergând! De neînțeles pentru mine asemenea chinuri.

În Éze-ul de jos o singură bucurie – marea și o grămadă de necazuri – pietrele de pe țărm. Frumoasă Coasta de Azur, dar urâte plaje mai sunt! Nici urmă de nisip, doar bolovani și alge uscate care ți se agață cu disperare de prosop. Chestionată acasă de lucrul ăsta (căci se pare că bolovanii franțuzești sunt destul de cunoscuți peste tot) mi s-a dat de înțeles că poate totuși este mai bine în Grecia. Nu știu, n-am fost.

Dar s-au făcut ceasurile 11.46 și trebuie să închei. Dacă am fi plecat în același timp din Éze, tu de la marginea mării, eu din vârful muntelui, poate că totuși ne-am fi întâlnit la mijloc. Nu știu…

A.

CHESTIUNI PRACTICE:

De vizitat: Grădina Botanică, biletul de intrare costă 6 Euro.
Cum se ajunge acolo: din Nisa se ajunge cu autobuzul 82 Ligne D’Azur din stația Vauban, biletul costă 1 Euro, iar călătoria durează aproximativ o jumătate de oră.

You Might Also Like

11 Comments

  • Reply Bia 9 iulie 2012 at 9:09 am

    Frumoasa forma ai dat articolului 🙂

  • Reply nickro 9 iulie 2012 at 9:19 am

    La staţia Vauban cum aţi ajuns? Merge şi cu tramvaiul?! Poteca lu' Niţşe 🙂 pare mai periculoasă (fizic vorbind, mai abrupta, colţuroasă) decât cea de la Cap Ferrat!? De la Eze sur Mer v-ati intors cu autobuzul 100 in Nisa, sau ati mers altundeva?

  • Reply Anca 9 iulie 2012 at 9:40 am

    Nickro, in Cap Ferrat este o alee ca acelea din parcuri, fara denivelari sau altceva. In Eze vorbim de o carare de munte, cu bolovani si inclinatie mare pe alocuri, iti trebuie niste adidasi macar ca sa nu-ti sucesti gleznele. In niciun caz nu e de mers cu sandale, ca in Cap Ferrat.

    Din Eze m-am intors in Nisa, era ultima zi de vacanta si aveam avion seara, iar Nisa nu o vizitasem deloc. La Vauban am mers pe jos 🙂 Dar o alta statie prin care trece 82 este cea din port. Insa vezi ca sunt doar cateva autobuze pe zi, trebuie sa vezi la ce ora trece ca sa nu stai cu orele in statie…

  • Reply Liliana 9 iulie 2012 at 10:12 am

    Cine-i M? :). Tare frumos ai scris, tare din suflet…

  • Reply Anca 9 iulie 2012 at 10:15 am

    Ma asteptam la intrebarea asta, dar nu e cineva anume 🙂

  • Reply Mira 9 iulie 2012 at 10:17 am

    Frumos, frumoase fotografii 🙂 merita o vizita… privind fotografiile as crede ca e pustiu pe acolo, doar cativa turisti mai trec din cand in cand 😀

  • Reply Anca 9 iulie 2012 at 10:20 am

    Era la amiaza, lumea se cam ascundea de caldura. De fapt e un satuc destul de cautat/cunoscut.

  • Reply Liliana 9 iulie 2012 at 10:33 am

    Ştiam că nu poate fi cineva anume. De la mine venind, e retorică. Însă ai scris aşa de frumos, de parcă şi eu aş fi M :).

  • Reply Larisa 9 iulie 2012 at 12:09 pm

    Foarte fain! Atat forma articolului cat si fotografiile! Un loc fascinant!

  • Reply Anonim 6 aprilie 2016 at 7:34 am

    Pozele sant fabuloase ,stilul lejer si efervescent.

  • Lasă un răspuns