Despre

Până pe la 30 de ani nu am fost nici măcar o dată în afara țării. Călătoream uneori, pe ici și colo, dar nu foarte mult și nici nu mă preocupa foarte tare lucrul ăsta. Am avut o copilărie marcată de ”circuitele” cu trenul pe la rudele împrăștiate prin țară și îmi era aproape tot timpul rău pe tren sau în mașină, așa că chestia asta nu mi se părea cine știe ce. Mai târziu, părea foarte complicat să călătorești – îmi trebuiau pașaport și viză, aveam nevoie de bani (credeam eu) foarte mulți. Ca să văd și eu Parisul, ideea fixă a celui care nu a călătorit niciodată, am făcut un credit la bancă pe care l-am cheltuit, apoi, pe rochii și pe alte prostii.

Nici prietenii mei din perioada aceea nu au fost mai breji – îmi promiteau vacanțe în locuri de care nu auzisem niciodată, dar până la urmă nu se concretiza nimic. După un job nou și încă o despărțire, am prins un pic de curaj: șeful meu din acea vreme, un expat care vizitase aproape toate țările din lume, avea în biroul lui o hartă în care tot înfigea stegulețe: văzuse aproape tot și își făcea încontinuu planuri. Din vacanță, își expedia lui însuși, la birou, vederi din locuri exotice cu observații de la fața locului. Sigur, șeful meu avea bani și provenea dintr-o familie bogată, eu aveam o mamă profesoară care, nici ea, nu fusese nicăieri, iar eu de abia mă descurcam prin București.

Și totuși, hoinăreala celor din jurul meu a avut efecte concrete asupra mea: am început să îmi fac planuri pentru o vacanță pe cont propriu, singură, în ceea ce părea a fi o mare aventură: în vara lui 2008 am vizitat, cu trenul, Viena și Budapesta, într-o vacanță de două săptămâni. Am știut, de cum m-am urcat în tren, că asta e de mine! Când am coborât în gara din Viena, după un drum de o noapte, m-am simțit, ca niciodată, liberă! Libertate! Nu prea știam ce e asta și la ce mi-ar folosi, dar am descoperit că îmi place. Era la fel ca în copilărie, când exploram parcul cartierului, care mi se părea un loc tare misterios, doar că de data asta puteam explora o lume întreagă.

După ani de zile, încă mai trăiesc senzația aceasta de libertate. Călătoriile, o activitate considerată frivolă, m-au construit ca om: am devenit independentă și știu că mă pot baza oricând pe mine însămi, dar în același timp am învățat că nu pot controla totul și uneori trebuie să las lucrurile (și oamenii) să vină la mine. Am învățat să fiu mai îngăduitoare cu ceilalți și să mă încred în propriile mele instincte, am învățat să cer ajutor unor străini și să nu mai aștept ca ajutorul să pice singur din cer. Am învățat să visez cu mai mult curaj, dar să-mi construiesc visurile pas cu pas și să nu aștept să mi le realizeze alții. În același timp, am aflat că nu îi poți face pe ceilalți să simtă același lucru ca mine – drumul pe care merg eu poate părea atrăgător, dar cărările cunoscute sunt mai sigure. Și nu e treaba mea să conving pe nimeni de nimic!

Nu sunt o mare exploratoare, dar am ajuns până acum în 48 de țări și plănuiesc să văd și mai multe 😊 Călătoresc pe cont propriu, îmi plac traseele lungi (în special cu trenul) și să mă aventurez de una singură prin lume. Călătoriile mele includ: Rusia și țările baltice, un traseu prin Balcani, o călătorie prin Japonia, una prin Turcia și țările din Caucaz, Scandinavia și insulele grecești.

Găsiți aici jurnale de călătorie, articole despre bugete de călătorie, cărți și locuri frumoase din București. Am început acest blog ca pe-un caiet de amintiri, dar scriu și pentru alții, pentru a le arăta ce locuri minunate sunt pe lume și cât de accesibile sunt, multe dintre ele.

Cu drag,
Anca

4 Comments

  • Reply Ciprian 21 iulie 2017 at 1:39 pm

    Buna Anca, ai ajuns sa faci turul Marii Negre?

    • Reply Anca 21 iulie 2017 at 1:51 pm

      L-am făcut parțial,ca o călătorie spre și în Caucaz. În perioada aceea erau (și încă sunt) conflicte în Crimeea, așa că am sărit zona aceea și am făcut doar România-Turcia-Armenia-Georgia-Azerbaidjan.

  • Reply Ana 6 august 2017 at 2:40 pm

    Buna Anca. Acum am gasit blogul tau si sunt fascinata 🙂 . Felicitari pt curajul de a calatori singura. Multumesc pentru informatiile pretioase care le expui.
    Am intrat initial sa caut informatii despre Rusia, Japonia si trenul transiberian, si am ajuns sa gasesc informatii despre carti dragi care le-am citit si altele care imi doresc sa le citesc. Spor la calatorii si lecturi frumoase!

    • Reply Anca 6 august 2017 at 2:47 pm

      Mulțumesc, Ana, te mai aștept pe aici 😊

    Lasă un răspuns