Bucureşti, Lucruri utile

Jurnal de biciclit. Cum am învățat singură să merg pe bicicletă

9 iulie 2017

Sunt vreo doi ani de când mi-am propus să învăț să merg pe bicicletă, întâi pentru că părea că toată lumea știe, mai puțin eu, apoi pentru că am început să-mi doresc asta cu adevărat. Dar lenea a fost mare și am avut nevoie de timp ca să mă urnesc, deși o dată ce am făcut-o a fost nevoie de doar trei zile ca să învăț să merg pe bicicletă.

SÂMBĂTĂ, 1 IULIE 2017

Prima zi, prima încercare. M-am dus în Parcul Herăstrău la centrul de închiriat biciclete și am luat una pentru două ore. Am primit o bicicletă prea mare, cu șaua prea înaltă. Cum nu știam cum e mai bine să fie bicicleta, că nu mă mai urcasem niciodată pe una, m-am chinuit pe asta două ore, pe o caniculă cumplită. Am căutat niște alei mai pustii, dar parcul era destul de aglomerat și până la urmă m-am mulțumit cu niște alei mai scurte, pe unde nu trecea multă lume. Am încercat să-mi iau avânt cu picioarele și să-mi păstrez echilibrul așa, dar bicicleta era greu de manevrat, să îmi țin echilibrul pe ea nici nu putea fi vorba…

Mă tot uitam la cei care pedalau relaxați prin parc și nu puteam înțelege cum puteau să-și păstreze echilibrul pe două roți, pentru mine părea imposibil. După două ore de chin tot ce am reușit a fost să îmi păstrez echilibrul preț de cinci secunde, după ce mi-am făcut vânt cu picioarele (de pedalat nici nu putea fi vorba). Mă durea fundul atât de tare de la șaua aia înaltă încât am renunțat să mai merg și a doua zi. Încercarea fusese un eșec și mă cam demoralizasem că voi reuși să învăț vreodată să merg pe bicicletă 🙁

Ce am învățat: să îmi țin echilibrul și să plutesc câteva secunde pe două roți

SÂMBĂTĂ, 8 IULIE 2017

Sâmbătă seara m-am înființat din nou la I’Velo din Herăstrău și am închiriat o bicicletă pentru o oră. De data asta am primit, întâmplător, o bicicletă cu șaua foarte joasă și am știut de cum am luat-o de coarne că mă voi înțelege bine cu ea. Părea mai ușoară, iar când m-am urcat pe ea am reușit chiar să pedalez un pic. Prima mea victorie a fost să merg singură pe bicicletă preț de câțiva metri, chit că mergeam în zig-zag și frânam în tufișuri. De pe aleile secundare m-am mutat pe aleea principală, mai lată, și am mai pedalat un pic și acolo. Totuși, nu puteam spune că am învățat să merg pe bicicletă, părea să fie mai mult un accident că am reușit, într-un final, să-mi păstrez echilibrul pe două roți.

Recordul zilei: am pedalat vreo 15-20 de metri neîntrerupt

Accidentări: pentru că nu puteam să țin direcția trebuia să frânez foarte des; la una din frânele astea bicicleta s-a prăbușit cu totul, eu nu, însă m-am ales cu niște vânătăi cam urâte

Ce am învățat: să pedalez pe distanțe foarte scurte, să pun frână

DUMINICĂ, 9 IULIE 2017

M-am hotărât să mă duc în Herăstrău la amiază, în speranța că parcul va fi mai pustiu. Când am ajuns acolo era ditamai coada la I’Velo, iar parcul foarte aglomerat, se vede că toată lumea și-a făcut aceleași calcule ca și mine… Deja având ceva experiență în privința bicicletelor, am cerut una mai ușoară și cu șaua mai joasă. A trebuit să schimb două biciclete până am găsit o a treia potrivită pentru mine. Cu lecțiile de ieri învățate, am mai avut nevoie de câteva încercări până am reușit, într-un final, să merg pe bicicletă. Asta însemnând că am putut să pornesc, să merg cât de cât drept, și să frânez încet.

Recordul zilei: să pedalez neîntrerupt toată bucla aia de la intrarea în Herăstrău, cu tot cu viraje

Prinzând curaj după chestia asta, m-am dus pe malul lacului, visul meu fiind să pedalez pe acolo. Mare greșeală: aleile sunt aglomerate și mai înguste decât în parc, mă temeam tot timpul că voi frâna direct în lac. M-am întors pe lângă Șoseaua Nordului fără să pedalez aproape deloc: am constatat că mă panichez la orice obstacol îmi iese în cale, mai ales dacă sunt oameni sau alți bicicliști, de câteva ori punând frână la limită de frică să nu intru în cineva.

La întoarcere, mergând pe lângă parc, am descoperit ceea ce ar fi trebuit să fi fost prima mea alegere de la bun început: pista de biciclete de pe Bulevardul Aviatorilor, cea care începe / se sfârșește fix în dreptul centrului de închiriere biciclete! E un trotuar lat, puțin circulat, pentru că toate lumea se bulucește în parc. O dată descoperită această pistă, am petrecut vreo 40 de minute pedalând dintr-un capăt în altul: în continuare am dificultăți în a merge drept și merg mai mult în zig-zag, mai ales la pornire, până îmi dau drumul, dar pot să merg și asta e o mare victorie pentru mine.

Accidentări: la un moment dat am prins ceva viteză, am pierdut direcția și am frânat direct într-un copac. Dacă nu frânam deloc ar fi fost destul de urât, așa bicicleta nu a pățit nimic, iar eu m-am ales cu o julitură de la coaja copacului. Dar nu m-am oprit atunci, mai aveam vreo 25 de minute de pedalat și m-am plimbat într-o direcția și alta până mi-a expirat timpul.

Ce am învățat: să merg pe bicicletă 😊 să iau virajele, să merg mai încet, să las bicicleta să plutească singură după ce a prins un pic de viteză.

Rezumat: deși m-am ales cu mai multe vânătăi și cu una bucată julitură, nu am căzut nici măcar o dată, în ciuda dezechilibrărilor ocazionale, teama mea cea mai mare de până acum fiind să nu cad. De menționat că până acum nu m-am urcat niciodată pe o bicicletă și am avut nevoie de trei zile ca să învăț, singură, să merg pe una. În continuare am dificultăți în a merge drept, uneori mi-e greu să pornesc și bicicleta se contorsionează sub mine, mi-e teamă de obstacole și nu mă simt în largul meu pe alei înguste sau care șerpuiesc prea mult. Dar am învățat să merg pe bicicletă și să mă bucur de senzația pe care ți-o dă mersul pe două roți! 😊 Nu am dovezi să vă arăt, nici măcar nu mi-am luat aparatul foto cu mine weekendul ăsta, de teamă să nu cad cu el cu tot, dar deja mă gândesc mai departe, la posibilitatea de a face trasee pe bicicletă în jurul Bucureștiului sau în călătoriile din afara țării și chiar la varianta de a-mi cumpăra propria bicicletă 😊 Mai rămâne să exersez vara asta, poate prind mai mult curaj și n-o să mă mai sperii de aglomerație și poate, poate, voi reuși să merg și eu măcar o dată drept!

CHESTIUNI PRACTICE:

Dacă sunteți în situația mea și vă doriți să învățați să mergeți pe bicicletă, recomandările mele de om pățit sunt:

  • Nu vă cumpărați bicicletă dacă nu știți să mergeți pe ea, nu veți ști ce vi se potrivește. O bicicletă închiriată e foarte bună pentru asta, testați-o înainte astfel încât șaua să nu fie foarte înaltă – atunci când nu știi să mergi pe bicicletă e important să poți atinge pământul cu picioarele cât mai ușor.
  • Alegeți alei largi, drepte, cât mai puțin circulate. Aleile largi de la intrarea principală în Herăstrău sunt foarte bune, lumea le evită pentru că este soare, deci nu sunt foarte circulate. În plus sunt suficient de largi cât să fac opturi pe acolo și poți lua și curbele ca să treci pe partea cealaltă. O altă pistă foarte bună e cea care pornește de la centrul I’Velo pe marginea bulevardului Aviatorilor, însă acolo nu poți lua viraje ca în parc. Este o pistă destul de lungă și puțină lume se aventurează pe ea.

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Larisa 11 iulie 2017 at 5:47 pm

    Super! Bravo! La cat mai multe excursii pe doua roti de acum incolo! Si eu tot tarziu am invatat, acum cativa ani si tot singura intr-un final, desi initial credeam ca e nevoie de cineva sa ma tina 😜

    • Reply Anca 12 iulie 2017 at 12:21 pm

      Mulțumesc! Asta e și ideea, să călătoresc de acum încolo și pe două roți 🙂

  • Reply GxG 25 iulie 2017 at 7:23 pm

    Bicicleta e ca un virus, daca l-ai luat nu mai scapi. :)) Anca, parca te vad peste catva timp ca te dai pe munte… :)) Se invata, trebuie doar perseverenta, succes!

    • Reply Anca 25 iulie 2017 at 9:56 pm

      Aaah…, mai am până acolo 😀

    Lasă un răspuns