Bucureşti

Comorile din jurul Parcului Ioanid

18 decembrie 2011

Știați că la intrarea unei case de pe Dumbrava Roșie crește bambus – înalt și verde la mijlocul lui decembrie? Sau că plăcuța bilingvă care marchează Piața Spaniei este un azulejos specific Peninsulei Iberice și în perimetrul Strada Polonă – Bulevardul Dacia – Piața Spaniei – Strada Dumbrava Roșie se găsesc cele mai frumoase case din tot Bucureștiul, majoritatea monumente istorice?

Sunt vechi conace boierești în stilul Art Déco, brâncovenesc sau eclectic care înconjoară și ascund unul dintre cele mai tihnite parcuri ale orașului: Parcul Ioanid, rebotezat acum câțiva ani Parcul Ion Voicu.

Multă vreme am trecut pe lângă sus-numitul parc fără să bănuiesc măcar existența lui. A trebuit să cumpăr o hartă, în primul meu an petrecut în București, ca să descopăr, spre uimirea mea, că treceam în fiecare zi pe lângă el, pe Bulevardul Dacia. E totuși de înțeles neatenția mea, căci sunt doar trei intrări în micuțul parc: o alee dinspre Dacia, o alta dinspre piața de lângă Grădina Icoanei, ultima fiind o străduță în capătul căreia se află, înspre parc, Casa Ion Voicu, de la care parcul și-a împrumutat noul nume.

Mie însă îmi plăcea mai mult numele de Ioanid, ca legătură cu niște timpuri și istorii mai vechi. Acolo unde este astăzi parcul în trecut au fost Gropile lui Aristide, din mahalaua Madritului. Gropile erau scufundăturile haznalelor care după introducerea canalizării și-au pierdut rostul și au fost adâncite de către localnicii care scoteau de acolo nisip și pietriș pentru construcția caselor; năpădite de buruieni, gropile au devenit loc de joacă pentru copiii mahalalei și maidane pe care se aruncau gunoaiele. Apoi a fost o dumbravă mai mare care a fost despărțită prin tăierea străzii Polonă, partea de dincolo de stradă fiind cumpărată de librarul Ioanid care a plantat-o cu pomi roditori: voilà Parcul Ioanid!

Față de anii trecuți când treceam pe străzile acestea mai des, acum pe casele care sunt monumente istorice s-au montat plăcuțe care povestesc un pic din istoria casei și stilul în care a fost construită. Multe dintre clădiri sunt sedii de ambasade / reședințe ale ambasadorilor sau case particulare, mai bine sau mai prost îngrijite, după posibilități. E o plăcere să te plimbi pe aceste străzi – a-ți redescoperi orașul poate fi la fel de captivant ca a descoperi un oraș necunoscut, într-o călătorie mult visată. În loc să mergeți pe stradă cu ochii în pământ, rumegând nefericiți aceleași gânduri care întunecă sufletul, încercați și varianta cealaltă, de a privi totul cu ochi proaspeți și curioși. Veți fi categoric mai câștigați.

CHESTIUNI PRACTICE:Cum se ajunge acolo: 1. Din Piața Romană se merge pe bd. Dacia și, după intersecția bd. Dacia cu strada Polonă, se face dreapta pe prima alee care trece printre case; 2. Din piața din fața Grădinii Icoanei – Piața Gheorghe Cantacuzino – se intră pe aleea dintre clădirile ambasadelor (între strada Polonă și strada Dumbrava Roșie); 3. Din strada Aurel Vlaicu care leagă bd. Dacia de strada Dumbrava Roșie, pe intrarea pe care se află Casa Ion Voicu.

You Might Also Like

27 Comments

  • Reply Larisa Teodorescu 19 decembrie 2011 at 11:16 am

    Da, stiu parcul. E tare fain! Am fost acolo iarna trecuta, imediat dupa o ninsoare abundenta si parea rupt dintr-o poveste peisajul. M-am reintors si primavara…. Este intr-adevar un loc deosebit!

  • Reply Anca 19 decembrie 2011 at 11:21 am

    Da, iarna pe zapada e si mai feeric 🙂 Pacat ca nu vrea sa ninga anul asta…

  • Reply Bogdan 19 decembrie 2011 at 11:56 am

    Zona mea preferata din Bucuresti. Parca esti intr-o alta perioada acolo, cand oamenii inca erau amabili si isi luau hainele bune inainte de a iesi in oras 🙂

  • Reply Loredana 19 decembrie 2011 at 1:00 pm

    de cele mai multe ori trec noaptea prin zona…. iar cand ninge pare ca e un loc desprins din povesti; e si locul meu preferat din Bucuresti. Bravos, Miss! Te-ai pus pe cutreierat Bucurestiul in lung si-n lat 🙂

  • Reply Anca 19 decembrie 2011 at 2:31 pm

    Exact! Pe vremea cand ieseau la plimbare la “sosea” 🙂

  • Reply Anca 19 decembrie 2011 at 2:32 pm

    Eu as fi cutreierat si orase mai indepartate, dar inca nu s-a inventat teleportorul ala (apropo, d-le inventator, mai dureaza mult?!? 😀 )

  • Reply Vertange 22 decembrie 2011 at 10:05 am

    Lucram de zor la teleportator. 🙂

    Sarbatori fericite, draga Anca! Un 2012 plin de calatorii si experiente extraordinare iti doresc!

  • Reply Anca 22 decembrie 2011 at 10:20 am

    Multumesc, sarbatori fericite si tie! 😛

  • Reply Ana Almas 22 decembrie 2011 at 8:40 pm

    Chiar stiam, ma bucur sa vad ca sunt destui oameni care apreciaza aceste lucruri! Nu ne ramane decat sa avem grija de ele pe cat putem 🙂
    Craciuyn fericit!

  • Reply Anca 23 decembrie 2011 at 6:45 pm

    Multumesc 🙂 Craciun fericit!

  • Reply Gabriela Cimpoca 23 decembrie 2011 at 10:11 pm

    Craciun fericit, Anca. Si multa bucurie in sufletelul tau de calator planetar 🙂

  • Reply Anca 24 decembrie 2011 at 10:26 am

    Sarbatori fericite si tie, Gabriela! 🙂

  • Reply Narcisa 25 decembrie 2011 at 12:34 pm

    eu am ajuns prima dată acolo cu ocazia unei întâlniri aşa că amintirea mea legată de zona asta este una foarte romantică. 😀

  • Reply Dianora 27 decembrie 2011 at 8:53 pm

    Ce frumos! Eu nu stiam de parcul asta! Daca in Gradina Icoanei am petrecut multe ore, se pare ca nu m-am avanturat prea mult prin zona! Mersi de pont! 😉

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 1:20 pm

    Norocoaso 😛

  • Reply Anca 28 decembrie 2011 at 1:21 pm

    Am zis eu ca parcul asta e un secret al locurilor 🙂

  • Lasă un răspuns