Călătorii

City-break la Istanbul

5 octombrie 2012

La Istanbul totul este de vânzare, iar dacă nu e, ar trebui să fie. Niciun oraș vizitat până acum nu mi-a lăsat o asemenea impresie, că pulsează în ritmul negoțului, al mărfurilor schimbate dintr-o mână în alta, direct pe stradă, în bazar sau în magazin. Peste tot oamenii sunt însuflețiți de vânzare și cumpărare: de la turcul care vinde castane coapte în piață până la negocieri mai complicate care au loc la o cană de ceai.

Inima orașului este lângă podul Galata unde poți petrece ore în șir fermecat de viața străzii, de bărcuțele care vând sandvișuri cu pește și amicii lor de alături care vând murături, de priveliștea vaporașelor și a orașului de pe Cornul de Aur, a oamenilor veniți de prin toate colțurile pământului și a femeilor lor mai mult sau mai puțin acoperite de baticuri și văluri, până la cupolele moscheilor, aripile porumbeilor, siluetele leneșe ale pisicilor grase și frumoase, undițele pescarilor de pe pod, glasurile oamenilor, miresmele din aer – de castane, de porumb fiert sau copt, de pește, kebab, sucuri de rodii și portocale stoarse sub ochii tăi, de gogoșile mici prăjite chiar acolo, pe stradă – toate astea amestecați-le cu vocile celor care vând și ochii celor care caută cu privirea ceva, cu mișcarea neîntreruptă de du-te-vino, cu soarele cald de octombrie și valurile care pufnesc nervoase la mal și vei avea, poate, o idee despre cum este Istanbulul.

Un oraș ca ăsta nu poate fi ținut în frâu cu programe făcute pe zile și planuri detaliate de vacanță – la Istanbul te lași dus de val și vezi unde te duce. Însetată după o călătorie pe apă m-am aruncat în primul feribot care mi-a ieșit în cale și am ajuns pe partea asiatică, la Kadıköy. De acolo se putea ajunge pe Insulele Prințesei, dar cum nu voiam pe insule m-am întors și am luat alt feribot care m-a plimbat vreo oră și jumătate pe Bosfor. La întoarcere ziceai că toți sorii lumii își dăduseră întâlnire deasupra Cornului de Aur, așa tare străluceau toate cupolele de acolo.

Din Eyup, de lângă Cafeneaua Pierre Loti, ai cea mai frumoasă vedere asupra Cornului de Aur, iar toata zona din jur este făcută parcă pentru explorat, cu străzi în pantă și măcelării care hrănesc armate de pisici cu cozi zburlite. Sunt moschei, muzee, parcuri și bazaruri suficiente pentru toată lumea, iar „turkish delight” se găsește după fiecare colț, dar dincolo de toate astea e viața străzii, sunt strigătele indescifrabile ale vânzătorilor, cupolele scorojite dincolo de care strălucește Marea Marmara și noaptea orientală care cade brusc, ca o cortină grea din catifea.

CHESTIUNI PRACTICE:De vizitat: Aya Sofya (actualmente muzeu, intrarea costă 25 TL), Moscheea Albastră (intrarea liberă), Bazilica Cisternă (intrarea 10 TL), Palatul Topkapi (intrarea 25 TL), Marele Bazar, Piața Taksim cu al său „nostagic tram”, Eyup și Cafeneaua Pierre Loti, plimbare cu vaporașul pe Bosfor (10 TL jumătate de tur – 1 ½ ore, 25 TL până în capăt, aproximativ jumătate de zi).
Cum se ajunge acolo: cu low-costul Fly Pegasus (prețuri de pornire de la 80 / 100 Euro) sau cu Tarom (prețuri de pornire de la 150 Euro), zboruri directe.

You Might Also Like

16 Comments

Lasă un răspuns