Cărți

Cele patruzeci de legi ale iubirii

27 ianuarie 2014

Am citit și eu cartea lui Elif Shafak, după ce citisem numai de bine pe la alții. Nu e prima dată când citesc despre sufiți – m-am mai întâlnit cu ei în Un gest de iubire (o sectă de sufiți castrați din Siberia care se mutilau astfel ca să devină „îngeri”), dar și în filmele documentare ale lui Dan Alexe, sufiți rotitori din Cecenia. Da, sufiții încă există, deși nu sunt foarte vizibili și ai putea crede că secta lor s-a stins demult…

* * *

Cele patruzeci de legi ale iubirii m-au purtat de data asta până în Konya, în mijlocul Anatoliei, într-un oraș de care, recunosc, eu nu auzisem până acum. Mai mult decât intriga romanului și legile iubirii mi-a plăcut atmosfera de O mie și una de nopți, cu parfum de Damasc și Bagdad și personaje tipice acelor lumi (hangii, cadii, leproși, derviși etc.).

Poate de asta povestea paralelă, din prezent, mi s-a părut cam în plus și fără haz: Ella, o casnică mic-burgheză cu o căsnicie ratată care descoperă iubirea la maturitate, și Aziz, autorul misterios al cărții, devenit sufit-înțelept după moartea iubitei, se îndrăgostesc unul de altul „online”, în urma unor emailuri. Bineînțeles că există și o tragedie moralizatoare spre final – Aziz e bolnav de cancer și moare – , dar și ce dacă, atâta vreme cât Ella l-a iubit, ș.a.m.d., ș.a.m.d., cu toate că iubirea dintre poetul Rumi și dervișul Shams ar fi putut umple singură 10 volume, fără alte adăugiri și completări din prezent.

Dar asta e doar părerea mea 😊

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Roberts 28 ianuarie 2014 at 11:34 am

    mie nu mi-a placut foarte mult aceasta carte dar n-am renuntat la ea macar pentru paragrafele de la inceputul fiecarui capitol. oricum, nu e printre favoritele mele.

  • Reply Traveling Hawk 30 ianuarie 2014 at 4:51 pm

    Am fost la Konya acum cativa ani, in drum spre Cappadocia. Am vizitat acoloe xact mormantul lui Rumi. Erau foarte multi turici acolo, in pelerinaj la mormantul sau, care pentru ei, e sfant. Daca vrei, poti citi despre Konya la mine pe blog:)

  • Reply Anca 30 ianuarie 2014 at 5:39 pm

    Am vazut / citit 🙂 Visez sa vad si eu un dans al dervisilor…

  • Reply Anca 1 februarie 2014 at 5:59 pm

    Cred că povestea paralelă are rolul de a face (măcar) părți din carte mai la îndemână, să se identifice cititorul cu personaje, stări și experiențe și de ce nu, ca să reușească astfel să urmărească mai ușor (sau cu mai mult interest) cealaltă parte a cărți care îți cere un pic de deschidere.

  • Reply Anca 3 februarie 2014 at 11:24 am

    Probabil. Dar mie mi s-a parut prea comerciala partea aceea…

  • Lasă un răspuns