Prin viață

Ce mai fac

13 iulie 2010

Nu mare lucru, din fericire. Am regăsit plăcerea lui dolce far niente, a scotocitului prin librării – ieri am luat la rost raftul cu cărți de(spre) fotografie de la Cărturești (always my favourite bookstore) și am dat peste The Photograph as Contemporary Art de Charlotte Cotton, cartea asta fiind (absolut întâmplător, urma să aflu mai târziu) una dintre cele două cărți de căpătâi pentru cineva pasionat de fotografie (a doua ar fi Photography: A Critical Introduction, de Liz Wells), a plimbatului aiurea (e mai fain decât plimbatul cu un scop anume) și care se traduce prin “hai s-o iau pe strada asta să văd ce mai e și pe-aici” – mai întotdeauna e și ceva interesant, cum ar fi un gard neînsemnat, care dintr-un motiv obscur m-a obsedat în așa măsură încât azi m-am trezit cu o oră mai devreme doar ca să mai trec o dată pe acolo în speranța absurdă că voi vedea soarele răsărind din spatele lui într-un mod cu totul spectaculos (nici pomeneală).

* * *

Sau poate îți iese în cale un copil înarmat cu un pistol mare argintiu, gata să ia cu asalt lumea… Partea mai proastă e că mi-e groaznic de lene să mai scriu ceva pe aici, în afară de titlurile pe care, de cele mai multe ori, le copiez cu nerușinare din vreun poet care îmi place. Poate pentru că scrisul ține și de o neliniște metafizică, iar eu m-am cufundat într-o liniște lenevoasă cam suspectă.

Deci, ce poți face vara într-un oraș capitală de județ? Dacă e prea frig (cum mi s-a părut mie în weekendul trecut) – absolut nimic, un motiv în plus să dormi mult dimineața și eventual și după prânz; dacă e prea cald, iarăși nimic, căci e prea cald (evident), alt motiv să citești romane în care ți se povestește viața unor oameni care mai fac și altceva în afară de a citi și de a se plimba. Dacă a plouat, aștepți să stea ploaia ca să fotografiezi umbre ce se preling pe ziduri și stropii de ploaie neevaporați încă:

Iar în restul timpului îți poți permite să ai dileme existențiale cu privire la toxicitatea unui regim pe bază de înghețată de ciocolată vis-à-vis de unul mai sănătos pe bază de pepene roșu. Sau poți să tragi cu ochiul în curțile oamenilor (eu oricum nu sunt Sophie Calle să mă uit și în dulapurile lor…). Iar pentru final, o fugă în parc îți poate oricând aduce câteva raze de lumină filtrată.

Nu, nu am făcut nimic vara asta: am numai întâmplări minore, răscruci imaginare, vise de visat, călătorii de călătorit, o viață întreagă de trăit…

You Might Also Like

No Comments

Lasă un răspuns