Călătorii, România

Castelul Sükösd-Bethlen și Complexul Geologic din Racoș

22 aprilie 2012

Sunt locuri pe care întâi le visezi și-ți dorești sa ajungi la ele și altele peste care dai din întâmplare, trăind încă o dată bucuria copilărească de a descoperi ceva nou și nemaivăzut. Unul dintre locurile de care eu nu auzisem niciodată până în urmă cu câteva zile este satul Racoș din județul Brașov, la ”granița” cu ținutul secuiesc.

* * *

Am ajuns acolo căutând o destinație de o zi la o distanță rezonabilă de Brașov și Moieciu. Printre multele biserici fortificate din care deja vizitasem o parte și traseele montane pentru care nu aș fi avut nici timp, nici echipament, am găsit și câteva informații despre un sat Racoș și al său Castel Sükösd-Bethlen. Mai mult chiar, aveam să aflu că lângă sat se găsește un complex geologic extrem de interesant, cu coloane de bazalt asemănătoare cu cele de la Giants Causeway din Irlanda, niște cariere abandonate și un lac format în urma topirii zăpezii.

Racoș este un sat destul de izolat, la vreo oră și jumătate de mers cu mașina de la Brașov, printr-un peisaj care te vrăjește cu frumusețea lui. După ce traversezi dealurile ce înconjoară șoseaua care duce la Sighișoara faci dreapta pe un drum secundar pe care mai degrabă turmele de oi sunt stăpâne, nu mașinile care se aventurează pe acolo. La început Racoșul nu se zărește nicăieri și ai impresia că te-ai rătăcit, furat de priveliștea de afară. Apoi, din vârful unui deal, vezi satul în vale, cu cerul de un albastru perfect deasupra lui.

Castelul Sükösd-Bethlen se poate vizita la cerere – un afiș scris de mână te anunță că cheia este vizavi, la un domn care vorbește românește cu accent maghiar și care te lămurește că turiști vin destul de mulți, dornici să vadă ce a mai rămas din castelul construit de groful Sukosd acum câteva sute de ani. Castelul, construit în stilul Renașterii transilvănene, are o clădire principală care e accesibilă doar celor în putere și cu chef de cățărare: o scară te duce până la primul nivel de unde, dacă vrei, poți urca până în vârful turnului cale de vreo 3 scări, fie strâmbe și nesigure, fie cu trepte late și bine fixate în podea.

Dacă nu aveți rău de înălțime faceți efortul de a urca până acolo, în turnul stăpânit de porumbei: priveliștea este nemaipomenit de frumoasă și vă va umple sufletul de bucurie. Și, ca să ni se confirme că mai sunt și alții interesați de castelul din Racoș, tocmai când am ajuns noi în vârf sosise și un autocar plin cu turiști nemți cărora le-am făcut cu mâna din ferestrele largi ale turnului castelului.

După groful Sukosd castelul a trecut, în secolul 17, în proprietatea contelui Stefan Bethlen – aici, în castel, soția lui Grigore Ghica Vodă a primit adăpost în 1664 în timpul războiului dintre turci și austrieci și l‑a născut pe fiul lor Matei. Prin secolul 19 castelul va arde, ulterior fiind cumpărat de obștea satului, devenind în timpul comunismului un banal C.A.P. și grânar pentru săteni. În prezent castelul, parțial restaurat, rămâne neutilizat.

După vizita la castel am plecat spre Complexul Geologic Racoș declarat arie protejată încă din anul 2005. Parcul este destul de mare, iar locurile pe care trebuie să le vedeți sunt în număr de trei. În primul rând este cariera de scorie bazaltică Hegheș – se merge întâi pe un drum proaspăt asfaltat care urcă pe deal, din vârful căruia răsare un fel de moț de pământ pe care se răzlețesc brazi micuți, și apoi se urcă un drum denivelat până când, aproape de vârf, observi că gâlma aceea de pământ se găsește de fapt în mijlocul unui hău de culoare roșie pe fundul căruia au răsărit pui de brazi ici și colo. Imaginea din fața ochilor este atât de surprinzătoare încât în primul moment îți taie pur și simplu răsuflarea.

Cariera nu este doar roșie – negru, galben și maro sunt culorile pământului care predomină. Mergând pe fundul carierei ajungi într-o fundătură unde te copleșește sentimentul de sfârșit de lume, într-o liniște întreruptă doar de câte o pietricică ce se desprinde încet de pe pereții abrupți ai carierei. Ceea ce văzuseși inițial – hăul roșu și adânc – este acum deasupra nivelului la care te afli tu, cariera fiind ca un melc golit pe dinăuntru.

Nu foarte departe de cariera de scorie bazaltică se găsește cea de-a doua atracție a parcului geologic: coloanele de bazalt. Acestea au apărut în urma erupțiilor vulcanice și au cam 15 m înălțime, coloanele înalte și subțiri fiind înconjurate de alte coloane mai scurte, de bolovani cu forme ciudate și de un peisaj arid pe care cresc doar niște arbori plini de spini.

La mică distanță de aceste două locuri se găsește ultima atracție a complexului geologic – lacul din Cariera Brazi, la care noi nu am mai avut timp să mergem, din păcate. Tot în apropiere, dacă aveți mai multe zile disponibile, puteți vizita Cetatea Rupea sau Castelul Haller din Hoghiz, biserica de lemn din Cuciulata sau Castelul Kalnoky din Micloșoara unde găsiți o frumoasă casă de oaspeți în care puteți înnopta, în timp ce la Viscri, Ungra, Cata, Drăușeni, Beia, Ionești, Criț, Meșendorf, Roadeș, Jimbor, Homorod, Mercheașa, Jibert, Fișer, Ticușu-Vechi și Cobor găsiți biserici fortificate (unitariene sau evanghelice) mai mult sau mai puțin cunoscute.

Faceți-vă timp măcar pentru unele dintre ele, veți surprinși de frumusețea locurilor și pacea care domnește acolo, la mică distanță de București.

Racos01.JPGRacos02.JPGRacos03.JPGRacos04.JPGRacos05.JPGRacos06.JPGRacos07.JPGRacos08.JPGRacos09.JPGRacos10.JPGRacos11.JPGRacos12.JPGRacos13.JPGRacos14.JPGRacos15.JPGRacos16.JPGRacos17.JPGRacos18.JPGRacos19.JPGRacos20.JPGRacos21.JPGRacos22.JPGRacos23.JPGRacos24.JPGRacos25.JPGRacos26.JPGRacos27.JPGRacos28.JPGRacos29.JPGRacos30.JPGRacos31.JPGRacos32.JPGRacos33.JPGRacos34.JPGRacos35.JPGRacos36.JPGRacos37.JPGRacos38.JPGRacos39.JPGRacos40.JPG

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply Mira 25 aprilie 2012 at 9:40 am

    Sunt superbe satele din Transilvania, cu acoperişurile lor roşii, parcă ai căzut într-o poveste. Ştiam de Racoş, dar nu am fost şi nu e bine :-). Trebuie mers acolo cât mai repede. Cred că e frumos prin satele de acolo să mergi şi cu bicicleta.

    • Reply Anca 25 aprilie 2012 at 10:15 am

      Cu bicicleta, da, drumurile's proaspat asfaltate si nu prea sunt masini, doar turme de oi care blocheaza drumul 😀

  • Reply Andrei C. 25 aprilie 2012 at 11:03 pm

    Si zici proaspat asfaltate? Ca eu era sa las piese pe acolo cand am fost acum doi ani…Hmmm, poate trebuie reverificat…

    • Reply Anca 26 aprilie 2012 at 10:00 am

      Foarte proaspat asfaltat, nici nu apucase sa se aseze praful 🙂 Serios acum, era ok, mai putin drumul ala de pamant care ducea in varful dealului, pe ala nu e recomandat sa mergi cu masina.

  • Reply Anda 26 aprilie 2012 at 11:03 am

    Confirm si eu ca drumul e ok, daca vii dinspre drumul european (Hoghiz). Asa era anul trecut. Iar pe tine, Anca, te invidiez ca ai intrat in curtea castelului. Eu am ajuns dupa-amiaza si nu am mai avut timp sa-l caut pe responsabilul cu cheia. Mi-a placut mult Racosul, mi s-a parut cea mai bogata comuna din Romania in privinta numarului de obiective turistice si le-am adunat pe toate aici: http://hai-la-bord.blogspot.com/2011/05/racos-aglomeratie-de-obiective

    • Reply Anca 26 aprilie 2012 at 11:19 am

      Da, dinspre drumul european am venit si noi. Pacat ca n-ati putut intra, poate data viitoare.

  • Reply Andrei C 26 aprilie 2012 at 12:19 pm

    Hmmz, poate dau o tura pe acolo in week-end. Ia sa vedem…

    • Reply Anca 26 aprilie 2012 at 12:42 pm

      Sa mergi si la lac, macar in poze sa vad cum arata 😀

  • Reply Mic dejun de București 7 decembrie 2016 at 3:25 pm

    Mi-am promis că refac la vară turul bisericilor fortificate. Mi-ar plăcea să văd cum cresc şi se dezvoltă astfel de sate. Şi sper să nu mă-nşel, din prea mult optimism în această privinţă, când văd oameni care pleacă de la bloc pentru a se muta din nou la ţară. Bucureştiul, fiindcă a fost amintit în text, mi se pare că n-a reuşit să se schimbe cu adevărat. În 10 ani de când locuiesc aici tramvaiele au ruginit şi mai mult, troleibuzele arată teribil, iar oraşul s-a aglomerat incredibil de mult.

    • Reply Anca 8 decembrie 2016 at 9:33 am

      Mie mi se pare ca sunt si multe schimbari in bine in Bucuresti: de la parcuri mai ingrijite la locuri si evenimente interesante sau cladiri care au fost renovate. E drept, unele case vechi au disparut cu totul si s-au ridicat blocuri urate in locul lor, iar orasul este tot mai aglomerat, pentru ca e tot mai mare si nici nu avem zone exclusiv pietonale, iar spiritul civic cam lipseste. Insa nu m-as muta in alt oras mai mic, mai curat si mai linistit, as muri de plictiseala acolo.

      Cat despre turul bisericilor fortificate nu pot decat sa visez la asa ceva – fara masina e destul de greu sa le vizitezi, de asta mi-am propus sa merg in mai multe excursii organizate de altii 🙂

    Lasă un răspuns