Prin viață

Cărți poștale la plimbare

5 iulie 2012

Nu cu mulți ani în urmă am suferit de un viciu necruțător: colecționam cărți poștale! Eram așa de prinsă de această patimă încât din fiecare călătorie mă întorceam cu zeci, dacă nu măcar o sută de vederi de prin locurile pe care le vizitam. Plus o cutie de metal (din acelea pentru biscuiți) care era destinată să fie căsuța cărților poștale și numai a lor.

* * *

Vederile, după cum știți, costă de la 40 de cenți până la 1 Euro – exemplarele mai mari, mai colorate și mai frumoase. Înmulțiți asta cu 100 și tot ies vreo 50 Euro aruncați pe așa ceva. În plus, pentru că în călătorie nu plecam în fiecare zi, ajunsesem să colind și librăriile bucureștene în căutare de vederi românești. Le știam pe toate (librăriile și vederile), aveam din toate cel puțin un exemplar, iar la un moment dat epuizasem toate modelele de pe la noi și începusem să fac prospectări prin magazinele online.

Mai mult chiar, eram înscrisă pe Postcrossing și trimiteam și primeam zeci de vederi din toate colțurile lumii, de la oameni necunoscuți, sistemul fiind următorul: te înscrii pe site-ul lor, ceri o adresă și un id de carte poștală, trimiți vederea, cel care primește înregistrează id-ul respectiv și primește dreptul să trimită și el cuiva o carte poștală, iar tu ai dreptul să primești una, de la altcineva. Credeți-mă, o grămadă de oameni sunt extrem de pasionați de așa ceva, unii făceau schimburi între ei și în afara ”sistemului”, cu tot felul de cărți poștale care îi interesau.

Eram prinsă rău de tot cu jocul ăsta și aș fi continuat și azi dacă într-o zi nu mi-ar fi trecut dintr-o dată și pe nepusă masă. Brusc nu m-au mai interesat vederile deloc, treceam nepăsătoare pe lângă ele și de abia de îmi mai cumpăram una singură, ca amintire. Am rămas însă cu vreo 8 cutii pline ochi cu vederi dintre care majoritatea sunt scrise (le și mâzgăleam, deh). Ultimele achiziții însă sunt neatinse și așteaptă să se întâmple ceva cu ele. Dar ce? Am zeci de vederi superbe din Toscana pe care doar n-o să mi le expediez mie la doi ani după ce am fost acolo. Nu, mă gândesc să le trimit în lume, singure și nevinovate.

Așa că cine dorește să primească o vedere scrisă de mână, cu timbru adevărat lipit pe spate și o imagine frumoasă pe verso își poate alege un model din lista de mai jos, trece adresa de email (pentru confirmarea livrării) și o adresă poștală reală (poate fi și de la serviciu, eu așa le primeam de la Postcrossing) și…așteaptă poștașul 😊 Cine nu, nu.

P.S.: în caz că operațiunea ”cartea poștală” va avea succes mă gândesc să mai cumpăr vederi noi de prin locurile prin care ajung. Și să le trimit și pe ele mai departe, în lume…

Notă: momentan nu mai trimit cărți poștale, formularul a fost retras de pe site.

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply Adriana 10 iulie 2012 at 4:34 pm

    Ce initiativa faina! Mai ieri am primit o vedere dupa fooooarte mult timp (mai bine de zece ani) din Bolivia si senzatia de a o tine in mana, de a citit mesajul si de a observa fiecare pata si cuta de pe ea mi s-a parut fascinanta. Imi spune o poveste asa frumoasa! Iar cand am vazut ca ai vederi din Toscana, febletea mea, iti dai seama ca nu m-am putut abtine 🙂

    • Reply Anca 10 iulie 2012 at 4:36 pm

      Ei, o vedere din Bolivia face drum lung, de la mine o sa ajunga mai fara cute (sper) 🙂

  • Reply Ioana 14 iulie 2012 at 10:55 am

    Am primit supervederea!
    Multumesc, Anca! 🙂

    • Reply Anca 16 iulie 2012 at 9:11 am

      Si eu 🙂

  • Reply Andreea C 23 iulie 2012 at 12:49 pm

    Multumesc mult pentru vedere! 🙂

    • Reply Anca 31 iulie 2012 at 11:27 am

      Cu placere! 🙂

    Lasă un răspuns